Operatiunea Salteaua

Vechiul apt din Brighton

Prima mea postare pe 2013 este si una fericita...pot sa afirm bucuros ca am saltea!! Acum intrebarea este de ce as scrie despre asa un lucru banal. Scriu pentru ca aici in America am ajuns sa ma bucur de lucrurile simple si mici. E o tara unde am invatat sa traiesc in chirie, sa nu mai dispun de un automobil personal si sa impart locuinta cu mai multe persoane (persoane care s-au schimbat de-a lungul timpului). Cand am ajuns in Boston acum aproape 10 luni, nu a fost Raiul pe Pamant asa cum isi imagineaza unii sau altii. Viata a fost grea (si cine imi reciteste primele postari va realiza asta). Pentru doua luni am trecut de la apartamentul cu 2 camere din Timisoara la o singura camera impartita cu colegul de atunci. O camera de dimensiunea unei camarute modeste de camin, cu acces la bucataria comuna la alte 2 camere si cu o propietara koreanca nebuna care instituia niste legi draconice.

Patul cel vechi din noul apartament

Timpul a trecut greu iar impactul asupra mea a fost unul urias ajungand sa numar si zilele pana ne-am mutat in noul apartament de pe Watertown Street. Patul (caci despre el este povestea) era si biroul meu, si canapeaua pe care ma uitam la filme si locul unde incercam sa ma odihnesc in vechiul apartament. Odata mutati in noua locatie am dat peste o mobila veche care poate fi trecuta usor la capitolul antichitati. Dupa modelul tipic American, ca noi veniti si cu venituri modeste a trebuit sa ne multumim din nou cu putin. Patul si implicit salteaua nu erau noi, si prima luna a fost una si mai grea in care a trebuit sa ma acomodez si sa imi "rup" spatele pe o suprafata de dormit care se unduia ca valurile marii si in care ajungeai sa te scufunzi incet incet pana dimineata. Daca te plangi de situatie ti se spune ca si alti imigranti au trecut prin aceleasi conditii chiar mai rele, si pana la urma sa te bucuri ca ai un pat si o camera la o chirie acceptabila (500$/luna).

Dar m-am descurcat si am supravietuit, mai cu injuraturi scrasnite printre dinti sau momente in care cautam bilet de avion sa revin in Romania dar am reusit. Am transformat acel pat asa cum am putut mai bine ca sa fie relativ decent si m-am obisnuit incet incet cu zgomotul strazii principale pe care este situat acest imobil cu pereti subtiri si geamuri care nu sunt din termopanul atat de prezent in Romania (unde pana si cel mai sarac vecin isi pune astfel de geamuri, daca se poate si la balcon, ca doar sunt la moda). Lunile au trecut, colegii de apartament s-au schimbat iar eu am ramas tot aici, la fel si spatele meu care incepea sa ia forma saltelei valurite. Am pus ceva banuti deoparte, au venit si prime de proiect si o marire de salar odata cu functia noua care mi-a fost oferita din luna Ianuarie, si prin urmare am decis ca e momentul sa schimb locul in care imi petreceam noptile deobicei. Ar trebui sa fiu ipocrit totusi sa nu recunosc ca as fi putut sa pun acesti bani deoparte inca din vara si sa nu calatoresc in Mexic de exemplu. Dar avand in vedere faptul ca am vrut sa revin definitiv in tara in Septembrie, apoi in Decembrie....am considerat ca e mai bine sa vizitez atat cat pot si sa nu fac o astfel de investitie. Totusi faptul ca am achizitionat o saltea nu inseamna ca voi ramane pe termen indelungat aici, ci doar ca acum am un venit ceva mai rotund si mi-am putut permite sa "irosesc" acei 300$.

Zis si facut, am inceput sa ma documentez si sa caut variante ieftine si decente. In America e o intreaga arta sa achizitionezi un astfel de produs...el incepe ca pret de la 150$ si ajunge lejer la $1000 - $1500. Cele mai prezente pe piata sunt saltelele "memory foam", adica din burete cu memorie mai pe romaneste. Ele sunt si cele mai accesibile ca pret, pentru ca daca vrei sa urci si sa cumperi una de plus, sau cu arcuri ori tempurpedic (ceva cen relaxa de la noi, pe vremuri), ajungi lejer la 700 - 800$. Profitand de reducerile de An Nou am izbutit sa gasesc un "chilipir" la $240 (cu tot felul de cupoane si alte cele am coborat de la pretul initial de 500$). Mai aveam putin si o cumparam de la Dormeo din Romania si o trimiteam pe avion, asa speriat eram de preturile uriase de aici. Botezata Swiss European Delux, salteaua mea a venit impachetata frumos intr-un colet adus la usa de catre UPS. Nici nu ai fi spus ca acolo se afla o saltea de dimensiunile unui "full bed". Am desfacut nerabdator cutia, si am lasat salteaua la "aerisit" pentru se "ingrasa" la dimensiunile initiale (conform instructiunilor 48 de ore). A durat mai putin de o ora ca sa isi revina la dimensiuni normale, si nu va puteti imagina cat a fost de chinuitoare asteptarea in urmatoarele 2 zile...in ideea ca trebuia sa ma abtin sa o montez si sa o folosesc. Cand achizitionati o saltea, set de pat sau asternuturi sa fiti atenti la specificatiile patului. La ei e putin diferit, eu de exemplu am un pat "Full". Dar exista si Queen, King, Double...etc.
O lista mai detaliata gasiti aici www.csgnetwork.com/bedsizes.html

Salteaua la "ingrasat"

Intre timp am mi-am facut cadou si un set de pat (deasemenea la reducere de la Macy's), undeva la $80. La Americani sa faci patul e o arta, asemanator cum facea bunica mea pe vremuri. Se vand tot felul de perne decorative in acest set, cuvertura de pat (bed skirt), plapuma (comforter), fete de perna (shams), un fel de cearceaf mai gros cu care te acoperi inainte sa te acoperi cu plapuma, in total 12 piese (fara cearceaful propriuzis). Un lux daca e sa ma gandesc la patul meu precedent.

Si a venit si ziua asteptata, salteaua (made in china si branduita in america) era gata. M-am descotorosit repede de visul urat (salteaua precedenta), am reorganizat putin mobilierul si dupa 2 zile de somn pe noua mea saltea, spatele imi multumeste. Ma simt brusc ca intr-un hotel de 5 stele, salteaua nu e perfecta dar e infinit mai buna decat ce am avut in ultimele 10 luni. Bineinteles nu am aruncat vechea saltea (sau nu am pus-o afara la intrare asa cum se obisnuieste aici, pentru ca sa o ia altcineva mai nevoias). Am depozitat-o in caz de nevoie.., am invatat sa nu mai arunc lucruri ci sa le ingrijesc, reconditionez si refolosesc atat cat se poate.

Am invatat sa apreciez putinul care il am aici in America, sa ma descurc asa cum pot si sa ma bucur cand reusesc sa am mai mult. Aici nu umbla cainii cu covrigi in coada, ca imigrant (legal alien), pornesti de jos...trebuie sa muncesti sa treci prin multe sa o iei de la zero. Voi scrie in articolele urmatoare despre venituri, taxe, cheltuieli pentru ca sa  va faceti o idee reala a ceea ce inseamna traiul American pe bune. E departe de visul cel frumos, iau eu ma duc sa trag un pui de somn, poate noua saltea ma va ajuta sa visez mai bine!

Saltea: 240$
Set pat: 90$
Tablou facut din fotografie personala: 35$
Asternuturi: 25$

Total: 390$....mult, foarte mult. Bucuria mea in schimb, nepretuita. Ma simt mai acasa acum.