Cand am plecat in Statele Unite cu o mana de dolari in buzunar si cu multa teama de necunoscut, aveam 26 de ani si o perspectiva usor diferita asupra lucrurilor fata de cea capatata intre timp. Acum iata ca ma aflu la a 2-a zi de nastere sarbatorita consecutiv in Boston, implinesc 28 de ani iar perspectiva mea s-a schimbat si o data cu ea si experienta de viata. Teama a fost inlocuita de determinare, iar gaurile negre despre America au fost umplute cu cunostinte si intamplari care m-au transformat si m-au completat ca persoana.
Ajuns in Romania acum 4 saptamani am fost intrebat cum ma simt, care e prima impresie dupa revenire. Sincer m-am simtit acasa, m-am simtit ca si cum nu as fi plecat niciodata, dar in acelasi timp atunci cand am revenit in State nu am mai simtit acea teama, am plecat cu mai multa incredere pentru ca stiam ce am de facut si ce ma asteapta. O sa revin in detaliu cu o postare ce relateaza vizita mea pe plaiuri natale precum si vizita tatalui meu in America si experienta lui aici printre zgarie-nori. El de abia acum realizeaza, trezit din mahmureaza cauzata de repetatele schimbari de fus orar, ceea ce a vazut aici. Pesemne ca e nevoie de inca o vizita pe viitor, de data asta ceva mai lunga si pe coasta de Vest. Sa fim sanatosi si se realizeaza toate.
Ziua mea de nastere ca despre ea vorbim, a fost ca orice alta zi....dimineata m-am trezit tot la 6-7AM ca in
 |
Multumuri lui
Razvan si Cristi! |
ultimele 2 saptamani...pentru ca se pare ca adaptarea la fusul orar este inca o problema pentru mine. Am raspuns la nenumaratele mesaje de pe facebook, pentru care va multumesc tuturor ca v-ati rupt din timpul vostru pentru a scrie cateva ganduri frumoase. Am vorbit cu bunica mea care a descoperit tehnologia moderna si skype-ul de cand sunt plecat, apoi cu tata vizibil emotionat ca isi petrece inca o zi cu fiul lui pe skype (anul viitor voi fi acolo). M-a pus la curent cu ultimele lucrari la casa din Dumbravita, cu noua aventura la care pornesc la drum in Romania (voi reveni cu detalii curand), si cu multe alte lucruri cu care ma ajuta cu drag,de departe si pentru care nu stiu daca i voi putea vreodata multumi indeajuns. In America azi este "Father's day", asa ca i voi ura eu la randul meu La Multi Ani si multa sanatate, si nu pot decat sa ma bucur ca am reusit sa-i ofer o saptamana in New York si la Cascada Niagara. Le multumesc si bunilor mei prieteni, Pusca si Cristi, sunteti grozavi ca v-ati gandit la mine si mi-ati trimis un pachet departe. Nu am cuvinte si bucuria care m-a cuprins cu o zi inainte cand am descoperit cutia la usa si cu biletelul scris in romana nu poate fi exprimata in cele cateva randuri care le scriu aici.
Jumatate de zi deja trecuse sublim in fata calculatorului, asa ca m-am deplasat afara si am luat pranzul profitand in sfarsit de soarele care a zambit azi dupa o saptamana de ploi, pe ponton...pe raul Charles. A urmat o dupamasa relaxanta, plimbari si Man of Steel (aka Superman), seara la IMAX. Un film care nu m-a impresionat dar de la care nici nu aveam asteptari prea marete. Din nefericire nu e Superman cel din copilaria mea, in versiunea interpretata de Christopher Reeve. Este un blockbuster care urmareste din nefericire trendul filmelor din era moderna in care actiunea primeaza si povestea e trecuta pe plan secund. Aceeasi dezamagire am intampinat-o vizionand Star Trek into Darkness cat am fost in Romania. Un supererou care desi poarta ca emblema simbolul sperantei, nu mi-a oferit niciodata pe parcursul filmului un motiv sa il sustin... in interesul actiunii batalia finala a fost purtata in New York unde au distrus vreo 20 de zgarienori, omorand probabil sute de mii. Ceva ce supereroul original nu ar fii facut niciodata, ci in schimb ar fii incercat sa limiteze dezastrul si sa duca lupta in zone mai putin populate (vezi Superman 2 -- 1982). Dar vremurile se schimba....si o data cu ele si supereroii copilariei. Efectele speciale de nota zece, dar cam atat.
Partea mai frumoasa a venit dupa film, la Cheesecake factory. Ajungem acolo, suntem condusi la o masa mai
 |
| La multi ani mie :) |
retrasa pentru ca toata lumea se uita la meciul de hochei al Bruins (iar eu nu mi-am exprimat interesul sa il vad, tot cu fotbalul am ramas), si ni se cer actele de identitate ca deobicei, pentru a vedea ca avem peste 21 de ani. Moment in care ospatarita se uita lung peste al meu ID, se uita la mine si din nou la ID...si gandeam in sinea mea ca iar e ceva in neregula, desi prezentasem de data asta actul local de identitate. Uimirea ei e inlocuita cu un zambet si imi arunca un "Today, huh?!". Inteleg repede despre ce e vorba, si i raspund afirmativ, imi face cu ochiul si imi ureaza "happy birthday then!". Ne serveste cu bautura si mancare (recomand cheesecake factory, un lant de restaurante cu servire buna si mancare decenta ca pret si delicioasa). Si urmeaza evident motivul pentru care ma aflam acolo, cheesecake.
 |
lista cu cheesecake
|
Sunt pus din nou in fata unei liste generoase de alegeri, imi plimb privirea minute bune scanand ceva nou, si ma opresc asupra Upside down pineapple cheesecake. Supriza a venit cand domnisoara s-a intors cu micul meu desert ornat frumos si cu o lumanare deasupra, mi-a urat din nou la multi ani si evident "make a wish". M-a si intrebat daca nu vrea sa i aduca pe barman alaturi de alti ospatari si sa imi cante happy birthday. Am refuzat politicos...sunt un copil prea mare pentru asta, dar gestul frumos a ramas.
A luat sfarsit inca o zi de nastere departe de casa, sarbatorita in stil american. Mai batran cu un an, poate cu ceva mai multa experienta, dar si cu o dorinta si foame mai mare de succes. E timpul pentru etapa urmatoare!
Colegul de apartament, Dimitry ma vede cu plasele incarcate...imi da o mana de ajutor si apoi imi zice ca are un amic din Rusia in vizita si daca nu vreau sa stau putin cu ei, sa gust putina votca adusa din Ucraina, sa mananc ceva. Cu bun simt cum sunt, zic sa nu-i refuz pe oameni pentru ca si asa nu socializez eu cine stie ce cu colegul. Imi pregatesc ustensilele si ingredientele iar apoi ma pun oleaca cu ei la o poveste. O ora mai tarziu, niste limba de porc, carnati si un strop de votca de la ei de acasa, ma reintorc la gatitul meu. A urmat un dute vino intre bucatarie, amestecat in cratita si schimbat impresii despre Romania si Rusia cu cei doi petrecareti. Aflii multe chestii, iar una din informatiile care m-a frapat este ca ei nu invata deloc la istorie despre perioada 1945 - 1991, iar Romania nu e vazuta chiar cu ochi buni (mai ales dupa evenimentele din Al doilea Razboi Mondial). Acum si eu pot sa zic la fel despre ei...dar pana la urma trecutul e trecut, iar oamenii sunt oameni, unii mai buni altii mai nebuni.
