Isla Cozumel - snorkeling si Barracude

"Going fishing?!", aud o voce infundata, si sper sa visez. Deschid ochii adormit, ma uit spre geam si nu vad decat un intuneric patrunzator. "Want some coffee?" aceeasi voce care o aud ca un ecou....privesc buimacit spre ceas, ora 5AM diiis de dimineata. Cine m-a pus cu o zi inainte sa-i zic bisnitarului mexican ca la ora 6 dimineata e ok sa mergem la pescuit. Doar m-a intrebat ora la care ne convine, puteam sa aleg orice ora...doar e concediu. Probabil statusem prea mult in soare cu o zi inainte si a vorbit gura fara mine, fara capul de pe umeri. Colegul era deja echipat si incepeam sa-i disting vocea mai clar. Am infulecat ceva grabit din micul dejun oferit de hotel, eram inca morocanos si nu chiar gata de plecare cand mexicanul si-a facut aparitia la usa camerei hotelului Vista del Mar, "you are late amigos, vamonos!" Am zis un bine pe romaneste, mult prea zapacit sa imi amintesc Engleza, si l-am urmat spre masina. Soarele inca nu a inceput sa lumineze uriasa nava de croaziera ce a tras in portul insulei cand noi ne urcam intr-un Volkswagen Pointer, o combinatie ciudata dintre o masina din anii 80 cu spate de Polo, si interior de Dacia 1310, sigur un produs local alaturi de celebra broscuta. Aici pe strazi poti sa te intalnesti cu Chevrolet Corsa (un Chevy cu sigla combinata cu cea de Opel), sau Nissan Paladin (Renault Clio), am vazut chiar si Renault Sandero alaturi de Nisan Aprio (Dacia Logan), dar sa nu ne pierdem in detalii.

dimineata pe racoare

Douazeci de minute mai tarziu poposeam in portul din La Calleta, tot pe insula dar la 20 de kilometrii de hotel...unde ne asteptau Capitanul Ismael si ajutorul lui Felipe...un mexican mic si pricajit cu multi dinti lipsa dar foarte de treaba si gata sa iti sara in ajutor. Parea un peisaj desprins din "Toate panzele sus", iar soarele isi facea aparitia luminand cald ambarcatiunile din port. Era putin dupa ora 7 cand barca a inceput sa taie apa calma a oceanului. Felipe pregatea de zor unditele si momeala (peste viu pus in gheata) in timp ce Ismael ghidand barca in larg ne explica intr-o engleza aproximativa cum ne vom petrece urmatoarele 4 ore. Noi am vrut "all in one", deci in loc sa luam 4 ore de snorkeling intr-o barca cu fund de sticla, si alte 4-6 ore de pescuit, am combinat totul in doar 4 ore, pentru a fi eficienti pe de o parte si a reduce costurile pe de alta, doar suntem la buget in Mexic. Snorkeling ca informatie, costa intre 30$ - 60$ in functie de reciful unde veti merge. Eu va recomand sa platiti mai mult (adica intre 45-60 cu tentativa spre 45 daca negociati) si sa va asigurati ca barca va merge in Palancar pe cealalta parte a insulei, acolo aveti ce vedea si acolo am fost si noi, la Palancar, Colombia, Chun Chakab. Barca aluneca pe apa iar vasul de croaziera se vedea tot mai mic la orizont, deodata se aude una din cele 4 undite montate pe barca, mulineta se deruleaza rapid si un fasait iti gadila urechile.

Ma lupt cu Barracuda

Trage! Ma arunc in scaun, Felipe apuca undita si mi-o monteaza in spatiul destinat al scaunului iar Ismael imi explica tehnica cu o voce molcoma si plictisita, probabil a facut de multe ori asta cu pescari de ocazie ca mine. Tragi incet si constant spre tine, lasi (accentueaza) si mulinezi, iar apoi repeti procedura, spune el (eu ma gandeam de ce oare nu are scaunul centuri de siguranta, daca ma trage pestele in apa?)...cheia e sa fie tensiune constanta, dar sa nu tragi prea tare si sa tii pestele prea mult la suprafata, ca il scapi...rade. Pe masura ce Barracuda (caci asta pescuim) se aproprie de barca devine tot mai greu si totul se transforma intr-o lupta. Felipe langa mine, pregatit cu harponul imi arunca o privire...easy Amigo, slow, get the fishy tired! Am obosit eu in schimb, deja nu ma mai gandesc la peste, ci doar cum sa il aduc mai repede la barca sa se termine totul, dar monstrul cu dinti ca de fierastrau nu se lasa, trage in zig zag si mi-e teama sa nu il pierd. Mulinez, trag si iar mulinez, e la barca in sfarsit, Felipe se repede cu harponul la el, il impunge si il scoate afara. E mare, e cel mai mare peste care l-am pescuit vreodata, about 6 pounds zice Ismael, si e lung ca o stiuca romaneasca. Felipe scoate o bata dintr-o cutie si il paleste dupa cap de vede stele verzi, apoi il ia de dupa branhii si mi-l arata.

Apele clare si albastre ale Caraibelor

Pare fioros, cu colti ascutiti, un pradator care poate inota cu viteze pana la 45km/h si traieste in apele oceanului. Good catch amigo, aud din spate de la Ismael. Il las pe coleg pe scaunul pescarului bucuros de captura, si imi iau aparatul foto ca sa vanez niste peisaje de data asta, ma pricep mai bine la foto decat la pescuit, colegul in schimb e un pescar inrait.

In departare imi atrage atentia o zburatoare, dar intra sub apa si nu mai iese de acolo, s-a inecat saraca pasare ma gandesc. Ismael vazandu-ma nedumerit, imi zice, Mariposa Fish, the flying fish. E capabil sa zboare pe distante intre 200 - 400 metrii. Incerc sa il prind in niste cadre dar e prea rapid pentru mine, lansandu-se de sub apa cu viteze de 60 km/h. Soarele e deja sus si ma retrag la umbra, intre timp colegul a mai prins 2 pesti, a venit si randul meu dar dupa o lupta scurta l-am scapat, am tras prea cu elan si pestele a evadat. Ti-am zis sa nu tragi tare, imi zice Ismael dojenindu-ma in timp ce ne apropriem de reciful Palancar.

Mariposa the flying fish

Chiar nu stiu sa inot bine, dar am facut-o si pe asta

Felipe pregateste ochelarii si labele pentru snorkeling, e meticulos si rapid, nu zice nici un cuvant, mai schimba din cand in cand cate o vorba in spaniola cu capitanul. Sunteti gata? intreaba Ismael satisfacut, aici veti vedea un recif cum nu este niciunde altundeva in lume. Pentru moment intrerupem pescuitul, iar Felipe strange unditele, ne aflam in parcul national din apele Cozumelului, un paradis pentru scuba diving, si snorkeling. O experienta noua pentru mine, si cum nu am inotat niciodata in largul oceanului, cer o vesta de salvare....totusi mai am multe aventuri in fata si nu vreau sa ma duc la fund ca o ghiulea de tun. Imi ia ceva timp sa imi fac curaj sa ma arunc din barca, chiar si asa cu vesta de salvare pe mine si ma obisnuiesc cu greu sa respir prin tubul de snorkeling. Dupa 10 minute cand teama a trecut, iar respiratia mea s-a calmat am invatat cum sa prind masca in asa fel incat sa nu mai imi intre apa in nas sau ochi (ideea e sa o prindeti in spate cat mai sus, cu parul ridicat, iar in rest presiunea exercitata de apa face totul, masca nu trebuie sa fie stransa la maxim, ea fiind presata de apa cand va scufundati). Nu e ca la scuba diving unde te scufunzi cu totul si poti sa culegi scoici si stele de mare de pe fundul oceanului, dar senzatia e aceeasi, si sa vezi razele soarelui cum strapung apa albastra si merg in adancuri e nepretuit. Inoti cu capul sub apa, si te deplasezi mult mai usor cu labele de scafandru in picioare nemaifiind preocupat sa iti ti capul la suprafata ca sa respiri (ai tubul). Apa e sarata si te tine la suprafata, deci nu trebuie sa iti faci griji ca odata intins pe burta te vei scufunda si in loc de aer o sa respiri apa prin tub.

singura poza care nu imi apartine, dar cam asta vedeam si eu

Scufundat te simti ca intr-un vis, in apele clare si calde ale Caraibelor poti sa vezi pana la 100 de metrii in orice directie (sper sa nu exagerez), iar in jurul tau inoata pesti colorati de toate felurile. Iti auzi respiratia si in rest e o liniste deplina, imi amintesc de Tenerife cand am urcat cu parapanta iar Goyo imi zicea ca urca acolo sus pentru a auzi doar vantul si linistea. Din cand in cand te mai deranjeaza valurile de la barcile ce sunt in trecere, dar te obisnuiesti. Va recomand sa aveti propriul echipament de snorkeling, cel putin tubul si masca, vor face experienta mai placuta si veti pierde mai putin timp cu ajustarile si frustrarea cand intra apa in tub. Ne indepartam de barca, si realizez ca e mult mai usor sa te deplasezi si sa inoti cand esti complet sub apa. Felipe ne arata in dreapta 3 pisici de mare, stau pe fundul oceanului si se vad foarte clar. Ce bine era sa am o camera subacvatica acum, ma gandesc eu...faceam niste poze traznet, si puteti avea una daca mergeti la Scuba Diving, se ofera si asa ceva (contra cost evident).

Inaintam in voie, ne intalnim cu un card de pesti galben negrii, iar in fata se vad ruine, probabil Mayase, ceva mai departe in stanga o vaza mare de ceramica si meduze transparente si mici cat pumnul. Odata ce ai trecut prin ele simti cu te pisca si mananca toata pielea, trece dupa un dus cu apa dulce, ne zice Felipe, nu va faceti griji. Ne petrecem urmatoarele 40 de minute explorand reciful, corali la tot pasul, si multi multi pesti.

Pescar hoinar.

Mi-ar fi placut sa stau cu orele acolo, si cu siguranta data viitoare voi avea curaj pentru Scuba Diving, am auzit ca sunt canioane, tuneluri subacvatice si chiar si corabii scufundate in zona. Urcarea inapoi in barca s-a dovedit o aventura, deoarece ca sa urci scara era necesar sa iti scoti labele de inot, putin cam greu pentru mine cu vesta incomoda de salvare, dar in cele din urma m-am regasit in siguranta pe punte. Urma sa ne intoarcem spre insula si sa sa incercam sa mai prindem ceva pesti. Era trecut de ora 11 iar soarele ardea deja cu putere, stiam ca pescar amator ca nu mai e nici o sansa sa mai prindem ceva, dar am fost multumit, experienta s-a meritat, a fost destul cat sa imi deschida apetitul pentru o noua vizita. Facem pozele cu capturile, Ismael imi striga vazundu-ma neindemanatic, nu te mai juca cu pestele, baga-i mainile in ochi si prinde-l bine. Inghit in sec, si il ascult pe capitan, zambesc pentru paparazzi si iata o poza de pescar adevarat in mijlocul oceanului langa o insula tropicala.

Intram in portul principal, si in timp ce ne pozam cu capturile Ismael ne striga, va las aici si luati un Taxi. 20 de kilometrii cu taxi, a innebunit imi zic eu in minte, iar apoi catre el. Mormaie ca nu mai are benzina, dar deja stiu stilul Mexicanilor, i zic...iti las pestele si iti dau un bacsis, dar ma duci in fata hotelului. Intoarce barca, se strecoara printre 2 uriase nave de croaziera, si in nici 15 minute ne aflam fata in fata cu hotelul, in locul de unde luam feryboat-ul spre Playa del Carmen. Era trecut de miezul zilei, ne luam la revedere de la Ismael si Felipe, si pornim spre hotel cu destinatia urmatoare Cocina Mexicana, eram lihniti dupa aventura de pe ocean.