Aseara m-a lovit o pofta de salata de vinete. Cum asa ceva nu am gasit pe aici de mancat si oricum nu se compara cu cea de acasa, asa cum nici pizza de aici nu se compara cu cea din Italia, m-am decis sa fac pe bucatarul. Bineinteles ca m-am gandit ca e la fel de simplu ca si cum as praji cartofi, ce poate fi greu sa prajesti o vanata si sa o faci cu ceapa si ulei.
Asa ca am apelat la google, gasit cateva retete, cumparat una bucata vanata (am zis sa nu iau mai multe ca am presimtit un esec de proportii pentru prima incercare), si cu laptopul in fata m-am pus pe treaba. Zicea in reteta ca se iau vinetele (vanata mare si grasa in cazul meu, care m-a costat 1$ la reducere), si se pun in cuptor pentru 45 de minute pana se inmoaie. Eu am pus-o intr-o tava si nu pe gratar cum zicea minunata reteta, am dat cuptorul electric pe 400F la maxim, si m-am pus sa astept. Au trecut 45 minute, iar vanata mea nu dadea semne ca cedeaza. M-am pus pe ras ceapa, mi-am mai pierdut timpul pe internet, si s-au facut aproape 2 ore. Plictisit am zis ca imi incerc norocul, am scos vanata, am taiat-o....si surpriza ea tot lemnoasa era, doar putin inmuiata.
Ce era de facut...sa o pun inapoi nu am mai avut chef si rabdare, asa ca m-am pus pe curatat si ars degetele. (parea asa de simplu in reteta). Curatata am incercat sa o tai cat de marunt...dar fiind inca relativ tare nu mi-a prea iesit (poate si lipsa de rabdare si plictiseala si-au zis cuvantul). Deja am umplut podeaua de zeama de vinete cum s-a scurs de pe masa, si pe jos s-a facut un lipici de puteai sa prinzi muste. Primul pas al dezastrului a fost complet. A urmat pasul 2...cum ma gandeam eu ca nu e destul de marunt taiata mi-am zis ca nu strica sa bag mixerul (mintea mea obosita a gandit ca ala sigur o face pasta). Atata mi-a trebuit, cand am bagat mixerul in amestecul ala de vanata necoapta complet si ceapa rasa, am improscat peretii de sus pana jos, si pe mine cu amestec. Pasul 2 din dezastru era si el complet....
Obosit si frustrat m-am declarat invins de salata de vinete si mi-am pus pofta in cui si m-a prins ora 2 dimineata inca curatand bucataria de urmarile catastrofei culinare. Cred ca data viitoare cand mananc salata de vinete va fi acasa facuta de Bunica mea cand ma intorc. Desi daca ma mananca ambitia mai incerc odata.
Am ales sa tin acest blog pentru ca mi s-a oferit sansa sa urmez un internship ca si web developer in zona orasului Boston. Prin intermediul blogului sper sa-i pot tine la curent pe prietenii cu care nu pot vorbi din cauza diferentei de fus orar dar si sa dau informatii utile despre viata in Boston si in Statele Unite celor ce vor sa lucreze aici sau sa calatoreasca pe pamant american.
Se afișează postările cu eticheta gatit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gatit. Afișați toate postările
vineri, 24 august 2012
sâmbătă, 28 iulie 2012
Gatind butternut squash
Ce e ala va intrebati, sau poate unii stiti. Eu inca nu am aflat cum sa-i zic pe romaneste, dar ideea e ca l-am cumparat de la Stop&Shop cu gandul sa fac dovlecei pane cum facea bunica mea cand eram mic. Semana cu un dovleac asa ca mi-am zis ca sigur nu poate fi cu mult diferit fata de dovleceii de acasa. Cand l-am transat acasa am avut surpriza sa constat ca e foarte tare si ustensila mea de taiat are nevoie sa fie ascutita. Am dat repede un search pe google sa vad cu ce ma confrunt si am aflat cu surprindere ca e un tip de dovleac gasit in Australia, Africa de Sud si evident Statele Unite. Pe al meu scria ca e importat din Mexic.
Are un gust dulce, ca de nuca similar cu cel al dovlecilor mari si galbeni (cei de Halloween). Dupa o scurta vizita pe youtube sa vad ceva retete, am renuntat la reteta bunicii pentru ca era greu de aplicat si nu vroiam sa risc sa stric un dovleac de 5$. M-am decis sa incerc o reteta de aici, prima americana care o fac.
Se poate prepara in multe moduri, eu am ales sa il prajesc. L-am curatat de coaja groasa (cu greu), l-am taiat chirurgical in lungime si i-am scos miezul si semintele (nu sunt bune pentru mancat). Apoi dovlecelul astaa minune se taie cubulete si se arunca intr-o tigaie unde am topit un cub de unt sarat (salted butter). Se lasa acolo sa se innabuse pana se poate baga furculita usor in el, apoi se adauga 2-3 linguri de zahar brun (eu am pus de ala normal), si ziceau ei in reteta supa de pui pana se acopera continutul din tigaie. Eu am pus apa de la robinet si vegeta :). Se lasa sa fiarba pana apa scade si dovlecelul se caramelizeaza, iar apoi se ia de pe foc si se sareaza, se pune piper dupa gust. Atentie cu sarea pentru ca daca folositi unt sarat, mai adaugati si vegeta, sarea adaugata la sfarsit s-ar putea sa va faca sa beti multa apa apoi (o mica eroare tehnica care am facut-o eu). Inca nu mi-am dat seama cu ce se serveste pe langa, are un gust interesant, cu orez nu prea a mers, dar ma mai gandesc, poate niste cartofi prajiti...?
Pofta buna.
Are un gust dulce, ca de nuca similar cu cel al dovlecilor mari si galbeni (cei de Halloween). Dupa o scurta vizita pe youtube sa vad ceva retete, am renuntat la reteta bunicii pentru ca era greu de aplicat si nu vroiam sa risc sa stric un dovleac de 5$. M-am decis sa incerc o reteta de aici, prima americana care o fac.

Pofta buna.
luni, 2 aprilie 2012
A gati sau a nu gati?

PS: furculita din farfurie este cea de acasa, din Timisoara, care o am de cand eram mic si mancam taitei facuti de buni, nicaieri nu e ca acasa.
Locația:
Brighton, Boston, MA, USA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)