Un roadtrip prin Rockport / Massachusetts

S-a adunat mult stres la servici si cu noul meu proiect care se "naste" teribil de greu, un proiect nou si un nou drum, vorba unui bun amic...nu ma intorc cu mana goala din State. Dar despre asta intr-o alta poveste, pana una alta ca sa combat stresul mi-am luat nefiresc o zi de miercuri libera, taman in mijlocul saptamanii. Si ce sa fac cu atata free time decat sa calatoresc asa cum imi sade bine. Am profitat ca buna mea prietena Elizabeth are si ea liber fiind in preajma calatoriei ei in Europa (i-am deschis apetitul spre batranul continent se pare), si ne-am urcat in forjatul Saturn (brand american) cu destinatia Rockport sa vizitam niste prieteni comuni.

Adulmecam bucuros ca un copil mirosul de road trip in benzinaria in care ne oprisem inainte de urcarea pe Interstate 95 North, asta pe langa vaporii de benzina care imi gadilau narile. Pe monitorul de deasupra pompei rulau stirile Fox News, iar prognoza meteo nu arata bine deloc, privesc in zare si ceata care imbraca dealurile din jurul Bostonului intr-o zi umeda de vara imi confirma asteptarile. E septembrie oare sau inca suntem in miez de cuptor. Hai sa fim optimisti zic eu, si fix o ora mai tarziu ne regaseam in Gloucester... cel mai vechi port al Statelor Unite, un oras pescaresc fondat in 1623 reprezentand una dintre primele colonii britanice in America de Nord. Masina isi croieste alene drum pe soselele inguste ale micului orasel de 20 000 locuitori si in a nick of time ajungem la casa amicilor nostrii. Shayla care uda florile ne primeste bucuroasa ca in sfarsit are oaspeti si facem planul de bataie in timp ce eu tot cu gandul la plaja eram desi afara norii negrii amenintau desfasurarea zilei. Pana la urma vremea s-a dovedit un aliat, renuntand la statul cu burta la soare am hotarat sa vizitam Rockport si mai tarziu aveam sa ne bucuram de soare pe nisipul din Gloucester cu apa sensibil mai calda decat alte golfuri unde am poposit prin New England.

Rockport, un satuc de 6000 de locuitori, inconjurat din 3 parti de apele nervoase ale Oceanului Atlantic chiar pe varful Capului Ann (cape Ann). Inainte de colonisti zona a fost locuita de triburi de indieni agawam, si reprezinta chiar si acum unul din cele mai bune locuri de pescuit din New England. Rockport este faimos si pentru carierele de granit care acum au lasat loc acumularilor de apa, iar zona a devenit o mare arie protejata, unde fiecare casa detine cam 4000 de metrii patrati de pamant. Exista reguli stricte de constructie, iar casele noi aparute trebuie sa respecte arhitectura zonei. Plimbandu-ma pe strazile inguste ale satului am observat cu bucurie casele tipice americane. Plasticul ce imbraca casele moderne lasa
de data asta loc lemnului, iar geamurile au obloane autentice nu doar de decor. Ceea ce observam prin Banat unde unele case sunt marcate cu anul ridicarii si familia care locuieste in ele, am putut observa pentru prima oara si America. Case vechi de pe la 1700 - 1800 care inca se tin bine si sunt ingrijite si restaurate in cele mai mici detalii.

Spre deosebire de Gloucester care cunoaste o puternica urbanizare, Rockport si-a pastrat farmecul unui satuc pescaresc, desi la o plimbare feerica pe soseaua de coasta privirea va descoperi vile uriase de vacanta cu vedere la ocean, case ce valoreaza milioane de dolari. Locatia e faimoasa pentru pictori si artisti, iar atelierele de pictura precum si oameni de profesie sunt la ordinea zilei. Ne indreptam spre port pentru a vedea ceea ce Americanii numesc "Motif No.1", zic ei cea mai pozata si pictata locatie din zona...o baraca pescareasca, de un rosu bordo, care se spune ca ar fii cea mai pictata cladire din America.
O regasim in filme ca The Proposal sau Finding Nemo si bineinteles acum si in fotografiile mele, doar nu se putea altfel. Timpul zboara si stomacul cere de mancare, e deja ora 3PM. Urcam pe treptele de lemn ale unei terase care ne ofera o vedere superba a oceanului si simtim briza sarata mangaiati de razele soarelui care a decis intr-un final sa isi faca aparitia. Cu o seara inainte mancasem Fish and Chips...ceva ce nu o sa mai incerc prea curand (am descoperit ca nu imi place carnea alba de peste), dar fiind intr-un satuc pescaresc nu puteam comanda un
hotdog, era total nepotrivit si o lipsa de respect din partea mea. Asadar dupa o analiza amanuntita a meniului, papilele mele gustative s-au oprit asupra unui sandvis cu somon afumat, si nu am gresit deloc. Pestele desi crud, a fost delicios, iar fetele s-au delectat cu salata de homari (ceva ce aici in New England e un simbol si il gasesti la orice restaurant de pe malul oceanului la preturi accesibile).

Alimentati si forte proaspete, dupa o ora de pauza si aranjat pozele de pe camera foto, pornim in cautare de suveniruri prin Rockport. Le las pe fete sa probeze rochii de vara si bijuterii facute din sticla de ocean (cioburi de sticla care petrec ani si ani in apa si astfel sunt slefuite pana prind o forma interesanta), si imi caut de pozat in liniste. Case vechi la tot pasul in culori vii, trafic aproape inexistent si multi turisti. Micul sat este una din putinele locatii unde pana de curand consumul de alcool era ilegal, iar in prezent acesta poate fii consumat doar la restaurante (nu gasesti de cumparat niciunde). Artistii si pescarii sunt la ei acasa aici, fiind una din locatiile favorite pentru o

plimbare romantica pe plajele stancoase de unde poti contempla puterea Oceanului Atlantic inconjurat de pescarusi lacomi. Un satuc fara autostrazi, traversat doar de route 127 si 128, si cu sosele pitoresti pe coasta, face din Rockport destinatia perfecta pentru a evada din stresul cotidian.

Bineinteles ca orasul reprezinta si o locatie pentru nenumarate filme, dintre care mentionam "I'll Be Home for Christmas", "The Next Karate Kid ", sau "The Proposal". Se lasa seara, si dupa o vizita la casa parintilor Shaylay ne indreptam spre plaja. Nimic nu poate fii mai frumos decat sa inchei ziua cu o plimbare prin apa oceanului, lasand valurile sa spele toate relele in timp ce soarele apune molcolm printre nori. E timpul sa revenim in Boston, sa revenim la realitate pana la urmatorul weekend break...sau week break. 

Bucatarim, ficatei de pui cu ciuperci la cuptor

De cand am revenit in State, nu am prea am mai avut tragere de inima sa gatesc. Pesemne m-am obisnuit cu
mancarea de acasa si sa fiu "servit" cu cele mai bune preparate. Imi amintesc cum ma imbia bunica cu spuma de capsuni si eu refuzam...mmm de buna era spuma aia acum cand e asa calda afara (apreciezi lucrurile bune cand nu le mai ai). Reintors in Boston am apelat la sandvisuri, pizza si junk food pana cand mi-am verificat contul bancar 2 saptamani mai tarziu, unde cei $10-$15 care se adunau la fiecare masa au inceput sa cantareasca greu. Buuun, ma reapuc de gatit prin urmare. Directia supermarket vineri dupa lucru, la Stop&Shop, ma aprovizionez cu cele necesare si ajung acasa decis sa incerc o reteta noua.  Ficatei de pui cu ciuperci la cuptor.

Colegul de apartament, Dimitry ma vede cu plasele incarcate...imi da o mana de ajutor si apoi imi zice ca are un amic din Rusia in vizita si daca nu vreau sa stau putin cu ei, sa gust putina votca adusa din Ucraina, sa mananc ceva. Cu bun simt cum sunt, zic sa nu-i refuz pe oameni pentru ca si asa nu socializez eu cine stie ce cu colegul. Imi pregatesc ustensilele si ingredientele iar apoi ma pun oleaca cu ei la o poveste. O ora mai tarziu, niste limba de porc, carnati si un strop de votca de la ei de acasa, ma reintorc la gatitul meu. A urmat un dute vino intre bucatarie, amestecat in cratita si schimbat impresii despre Romania si Rusia cu cei doi petrecareti. Aflii multe chestii, iar una din informatiile care m-a frapat este ca ei nu invata deloc la istorie despre perioada 1945 - 1991, iar Romania nu e vazuta chiar cu ochi buni (mai ales dupa evenimentele din Al doilea Razboi Mondial). Acum si eu pot sa zic la fel despre ei...dar pana la urma trecutul e trecut, iar oamenii sunt oameni, unii mai buni altii mai nebuni.

Am gatit ceva nou de data asta, ficatei de pui cu ciuperci la cuptor:

• se caleste ceapa taiata cuburi in putin unt pana se inmoaie. 
• se adauga ciupiercile taiate felii si morcovii rondele, se mai calesc putin la foc mediu si apoi se adauga ficateii de pui.
• se lasa asa pana se rumenesc, si se pune sare si piper dupa gust, eu am adaugat si niste cimbru.
• Apoi reteta zice sa se adauge un pahar de vin rosu, eu am pus cidru de mere in lipsa de altceva...(trebuie sa fii inventiv), si se lasa asa pana scade lichidul.
• intre timp intr-un vas se amesteca 3 oua cu smantana si putin lapte si se preincalzeste cuptorul.
• dupa ce lichidul scade din cratita, se ia de pe foc, se pune continutul in tava (scurs de zeama). Se adauga compozitia din oua si smantana si se da la cuptor timp de 20 minute. (eu am lasat cam 15).
• se scoate tava si se presara branza sau cascaval ras deasupra si se mai lasa la cuptor inca 5 minute sa prinda crusta.

And that's it. O mancare foarte consistenta, destul de grea (nu o recomand seara), dar care surprinzator printre povesti rusesti, ceva vodca si un du-te vino continuu, mi-a iesit chiar decent. Condimentam cu ceva desert original care l-am gasit pe rafturile de la Stop&Shop si mai fac ceva economie la buzunar.

15 iunie

Cand am plecat in Statele Unite cu o mana de dolari in buzunar si cu multa teama de necunoscut, aveam 26 de ani si o perspectiva usor diferita asupra lucrurilor fata de cea capatata intre timp. Acum iata ca ma aflu la a 2-a zi de nastere sarbatorita consecutiv in Boston, implinesc 28 de ani iar perspectiva mea s-a schimbat si o data cu ea si experienta de viata. Teama a fost inlocuita de determinare, iar gaurile negre despre America au fost umplute cu cunostinte si intamplari care m-au transformat si m-au completat ca persoana.

Ajuns in Romania acum 4 saptamani am fost intrebat cum ma simt, care e prima impresie dupa revenire. Sincer m-am simtit acasa, m-am simtit ca si cum nu as fi plecat niciodata, dar in acelasi timp atunci cand am revenit in State nu am mai simtit acea teama, am plecat cu mai multa incredere pentru ca stiam ce am de facut si ce ma asteapta. O sa revin in detaliu cu o postare ce relateaza vizita mea pe plaiuri natale precum si vizita tatalui meu in America si experienta lui aici printre zgarie-nori. El de abia acum realizeaza, trezit din mahmureaza cauzata de repetatele schimbari de fus orar, ceea ce a vazut aici. Pesemne ca e nevoie de inca o vizita pe viitor, de data asta ceva mai lunga si pe coasta de Vest. Sa fim sanatosi si se realizeaza toate.

Ziua mea de nastere ca despre ea vorbim, a fost ca orice alta zi....dimineata m-am trezit tot la 6-7AM ca in

Multumuri lui
Razvan si Cristi!

ultimele 2 saptamani...pentru ca se pare ca adaptarea la fusul orar este inca o problema pentru mine. Am raspuns la nenumaratele mesaje de pe facebook, pentru care va multumesc tuturor ca v-ati rupt din timpul vostru pentru a scrie cateva ganduri frumoase. Am vorbit cu bunica mea care a descoperit tehnologia moderna si skype-ul de cand sunt plecat, apoi cu tata vizibil emotionat ca isi petrece inca o zi cu fiul lui pe skype (anul viitor voi fi acolo). M-a pus la curent cu ultimele lucrari la casa din Dumbravita, cu noua aventura la care pornesc la drum in Romania (voi reveni cu detalii curand), si cu multe alte lucruri cu care ma ajuta cu drag,de departe si pentru care nu stiu daca i voi putea vreodata multumi indeajuns. In America azi este "Father's day", asa ca i voi ura eu la randul meu La Multi Ani si multa sanatate, si nu pot decat sa ma bucur ca am reusit sa-i ofer o saptamana in New York si la Cascada Niagara. Le multumesc si bunilor mei prieteni, Pusca si Cristi, sunteti grozavi ca v-ati gandit la mine si mi-ati trimis un pachet departe. Nu am cuvinte si bucuria care m-a cuprins cu o zi inainte cand am descoperit cutia la usa si cu biletelul scris in romana nu poate fi exprimata in cele cateva randuri care le scriu aici.

Jumatate de zi deja trecuse sublim in fata calculatorului, asa ca m-am deplasat afara si am luat pranzul profitand in sfarsit de soarele care a zambit azi dupa o saptamana de ploi, pe ponton...pe raul Charles. A urmat o dupamasa relaxanta, plimbari si Man of Steel (aka Superman), seara la IMAX. Un film care nu m-a impresionat dar de la care nici nu aveam asteptari prea marete. Din nefericire nu e Superman cel din copilaria mea, in versiunea interpretata de Christopher Reeve. Este un blockbuster care urmareste din nefericire trendul filmelor din era moderna in care actiunea primeaza si povestea e trecuta pe plan secund. Aceeasi dezamagire am intampinat-o vizionand Star Trek into Darkness cat am fost in Romania. Un supererou care desi poarta ca emblema simbolul sperantei, nu mi-a oferit niciodata pe parcursul filmului un motiv sa il sustin... in interesul actiunii batalia finala a fost purtata in New York unde au distrus vreo 20 de zgarienori, omorand probabil sute de mii. Ceva ce supereroul original nu ar fii facut niciodata, ci in schimb ar fii incercat sa limiteze dezastrul si sa duca lupta in zone mai putin populate (vezi Superman 2 -- 1982). Dar vremurile se schimba....si o data cu ele si supereroii copilariei. Efectele speciale de nota zece, dar cam atat.

Partea mai frumoasa a venit dupa film, la Cheesecake factory. Ajungem acolo, suntem condusi la o masa mai

La multi ani mie :)

retrasa pentru ca toata lumea se uita la meciul de hochei al Bruins (iar eu nu mi-am exprimat interesul sa il vad, tot cu fotbalul am ramas), si ni se cer actele de identitate ca deobicei, pentru a vedea ca avem peste 21 de ani. Moment in care ospatarita se uita lung peste al meu ID, se uita la mine si din nou la ID...si gandeam in sinea mea ca iar e ceva in neregula, desi prezentasem de data asta actul local de identitate. Uimirea ei e inlocuita cu un zambet si imi arunca un "Today, huh?!". Inteleg repede despre ce e vorba, si i raspund afirmativ, imi face cu ochiul si imi ureaza "happy birthday then!". Ne serveste cu bautura si mancare (recomand cheesecake factory, un lant de restaurante cu servire buna si mancare decenta ca pret si delicioasa). Si urmeaza evident motivul pentru care ma aflam acolo, cheesecake.

lista cu cheesecake

Sunt pus din nou in fata unei liste generoase de alegeri, imi plimb privirea minute bune scanand ceva nou, si ma opresc asupra Upside down pineapple cheesecake. Supriza a venit cand domnisoara s-a intors cu micul meu desert ornat frumos si cu o lumanare deasupra, mi-a urat din nou la multi ani si evident "make a wish". M-a si intrebat daca nu vrea sa i aduca pe barman alaturi de alti ospatari si sa imi cante happy birthday. Am refuzat politicos...sunt un copil prea mare pentru asta, dar gestul frumos a ramas.

A luat sfarsit inca o zi de nastere departe de casa, sarbatorita in stil american. Mai batran cu un an, poate cu ceva mai multa experienta, dar si cu o dorinta si foame mai mare de succes. E timpul pentru etapa urmatoare!

Vizita de acasa

A trecut mai bine de un an de cand nu am mai vazut pe nimeni de acasa (din Romania) in carne si oase.

Conversatiile pe Skype cu tata, cu prietenii, au tinut de cald la inceput, dar incet incet distanta fata de Romania si-a zis cuvantul si mi-am luat bilete spre casa sa merg in vizita. Daca nu am reusit sa imi conving tatal sa ma viziteze pe cand lucram in Zurich, la o "aruncatura de bat" fata de Romania, se pare ca America i-a facut mai mult cu ochiul si s-a incumetat la prima calatorie peste ocean. Dupa cateva luni de pregatire, niste emotii la ambasada din Bucuresti (mai mult din partea mea), si un zbor lung via Munchen, unde m-am temut ca se va pierde prin uriasul aeroport la primul lui zbor international (l-am subestimat pe tata), a sosit in sfarsit. The eagle has landed :), si nu oricum ci in stil cu Lufthansa. Imi amintesc cand am sosit eu in USA, si am tras de fiecare banut pe care il aveam, am zburat cu Aeroflot (o companie ucraineana), Budapesta via Kiev, apoi NYC, si la capatul a peste 24 de ore am ajuns in Boston. Tata a plecat comod direct din Timisoara, si 11 ore mai tarziu era deja aici...cat un drum cu trenul Timisoara - Iasi.

Nu l-a impresionat inca America prea mult, mi-a zis chiar ca Boston aduce a Timisoara, doar ca e mult mai curat, are niste cladiri inalte, si lumea vorbeste tare pe strazi. Asta a fost in prima zi...dar azi in a 2-a zi a inceput sa observe si detalii dupa ce s-a plimbat de unul singur prin oras (eu mai trebuie sa si muncesc si m-am alaturat de abia seara). Oamenii parca sunt mai politicosi, chiar daca din reflex adesea, locurile unde poti merge sa petreci timpul mai variate, parcurile mai curate si mai ingrijite (multe multe veverite, rate, gaste si lebede), si o amestecatura de oameni din toate colturile lumii, oameni carora nu le pasa cum esti imbracat sau de unde esti si cum arati. Evident nu e perfect si sunt multe lucruri negative pe care sigur le observa daca sta 1 luna, dar parca totusi e si putin diferit. O vizita pe la Prudential, niste frozen yogurt pentru prima oara, au mai indulcit experienta americana. Maine ne indreptam spre New York si apoi un weekend la Niagara sa vedem faimoasa cascada. Sunt curios daca mai spune dupa ce va vedea NYC ca America nu prea are zgarienori mari...si daca Bostonul i s-a parut linistit si calm si ma tot intreba unde a disparut lumea de pe strazi seara, si ca e totul pustiu, sa vedem ce parere are in orasul care nu doarme. Daca aici traficul e foarte lejer si mult prea putine masini prezente in downtown Boston (mai mult pentru ca e foarte scumpa parcarea dar si pentru ca transportul in comun e bine pus la punct)...in New York se vor schimba lucrurile la 180 de grade.

Acum nu stiu care e mai obosit, el ca a schimbat fusul orar...sau eu care am trecut de la rutina servici-acasa, la batut mile intregi per pedes prin oras...ma simt turist din nou la casa departe de casa.

To be continued...

Atentatele din Boston, Watertown Shut Down

Hai sa facem si ceva live bloging. M-am trezit in dimineata asta cu mesaje de la prieteni trimise la 5 sau 6AM in care eram intrebat daca sunt ok si mi se spunea sa nu ies din casa sub nici o forma! Buimac de somn deschid laptopul, vad un mail de la servici care imi spune acelasi lucru. Si alte cateva mesaje.

Imi amintesc ca noaptea am auzit ceva, si multe multe sirene de politie si masini trecand in viteza dar stiam ca am visat. Ei bine nu a fost un vis. O data cu dezvaluirea identitatii persoanelor ce au pus bombele la maratonul din Boston, a inceput nebnuia. Seara un politist a fost impuscat la MIT (2km de mine), am citit stirea sperand sa nu fie vreo conexiune si m-am dus la culcare. In timpul noptii cele 2 persoane s-au apropiat de Watertown si Newton unde stau eu, au mai impuscat un politist, au aruncat cu dispozitive explozive si au furat o masina sub amenintarea armelor.

In Watertown, gunfire and explosions cut through the night air. Police warned that spectators were in danger. At Arsenal Court and Arsenal Street in Watertown, an officer bellowed: “Ya gotta get outta here. There’s an active shooter here with an active explosive. Go!” 

Then in the distance they heard gunshots, about 15, he said, within 10 seconds. “I kind of ran downstairs and came outside,” he said. “They were coming from the Arsenal Street area up Bigelow Avenue. There were about 10 cop cars, they took a left on Mount Auburn Street heading toward Galen Street.” 

Toate astea s-au petrecut la o distanta mica de casa unde stau eu, si probabil coincid cu momentul in care am auzit masinile de politie in miez de noapte.


Incepand cu ora 6AM s-a primit urmatorul avertisment:

WATERTOWN — A massive manhunt is underway this morning in Boston and several surrounding communities for one of the suspects in the Boston Marathon terror bombing attacks. A second suspect has died in a confrontation with police, while one police officer has been killed and another wounded.
The search has led to the sudden shutdown of the MBTA’s entire network of commuter rail, bus, and subway services.
State authorities asked people who live in Watertown, Waltham, Newton, Belmont, Cambridge, and Allston-Brighton to stay home and requested businesses in those cities and towns to stay closed.

Orasul la ora asta 8:30 este complet inchis, nu e nimeni pe strazi si de data asta le dau dreptate celor de la PRO Tv, domneste o liniste apasatoare :). Nu e chiar asa dramatic dar deja nu mai e placut, s-a mutat totul din Boston in vecinatatea mea.

No vehicle traffic is allowed in Watertown. A no-fly zone is in place over the city. 

8:23 a.m. ET: All taxi service has been suspended in Boston, police say.
8:19 a.m. ET: Dzhokhar Tsarnaev, 19, the suspect whom authorities continue to search for, is believed to have assault rifles and an assortment of other weapons, including bombs, law enforcement authorities tell ABC News.  Police are concerned  he might try to take hostages  and is prepared to die in a confrontation with authorities.

8:03 a.m. ET: Police tell residents of Boston and surrounding suburbs to “shelter in place,”  placing a major city essentially on lockdown.
8:00 a.m. ET: Gov. Deval Patrick tells residents of Boston and surrounding towns not to open door for anyone other than a uniformed police officer, as manhunt continues.

UPDATE 2

Am iesit sa imi cumpar o paine sau un sandvis, din pacate totul, dar absolut totul este inchis. Nu vezi pe nimeni pe strada, e sinistru, ca un oras fantoma. Am vazut 2 elicoptere care survolau si masini de politie fara insemne. Sirene in departare, si in rest liniste. 

UPDATE 3

In jurul orei 8PM l-au gasit pe suspect intr-o casa la vreo 800m de locatia unde a inceput totul, si la aproximativ 2km de mine. L-au incercuit vreo 100 de politisti, au adus si un elicopter cu scanner termic pentru a vedea daca intradevar se ascunde in barca unde l-a descoperit intamplator un nene ce locuia acolo. Acel nene s-a dus afara in curte dupa ce a fost ridicata interdictia, a vazut sange langa barca lui si a sunat politia. Acum e vazut ca un erou pe buna dreptate, pentru ca ceea ce nu a reusit sa faca FBI-ul a reusit el. A urmat o ora de tatonari, elicopterul, un robotel care s-a dus sa investigheze, o armata de oameni care statea si astepta, si pana la urma l-au prins viu (nu ma asteptam).

Asa se incheie un alt episod in aventura mea Americana in care am avut de toate, de la furtuni de zapada, uragane si acum atentate teroriste. Politistii sunt eroi, locuitorii Bostonului sunt eroi, si retelele de socializare sunt impanzite de mesaje de bucurie si de felicitari pentru maretul oras de pe coasta de Est si probabil nu vor conteni in urmatoarele zile.  Eu unul ma bucur ca s-a terminat cu bine, se putea sa nu fie deloc. Ca sa citez "With Capture of Second Bomber, Week of Terror Comes to End"
http://newton.patch.com/articles/marathon-bombers-captured-killed-in-watertown?ncid=newsltuspatc00000003
Am infrant!

Atentatele din Boston...

Mi-am zis ca nu voi scrie despre asta pentru ca oricum presa va acoperi pe larg acest subiect ca deobicei. Eram la birou in Newton cand s-a intamplat, vorbeam cu project managerul despre un proiect in sala de sedinte, cand ea s-a albit la fata, si-a intors laptopul spre mine si mi-a aratat o imagine cu explozia din Copley Square. Cei mai multi din Boston au primit liber de Patriots Day (sarbatoare oficiala in Massachusetts), ca sa asiste la unul din cele mai vechi maratoane din USA care reuneste peste 25 000 de alergatori. Boston-ul alearga si de cand sunt eu aici i vad pe toti facand sport (sa mai zica cineva ca Americanii sunt obezi, poate in alte zone nu aici).

Am zis initial ca sigur a fost ceva accidental, o scapare de gaze poate. Peste 15 minute s-a confirmat ca au fost 2 explozii si era tot mai clar ca nu a fost nimic intamplator. Am pus mana pe telefon am sunat o prietena care stiam ca e la maraton sa confirm ca e ok, si apoi mi-am continuat ziua la lucru. Ceea ce s-a intamplat e foarte trist, si anormal, oameni si-au pierdut viata si multi au fost raniti. Dar ce am citit a 2-a zi in presa din Romania m-a lasat fara cuvinte desi poate era de asteptat.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/video-trimisul-special-al-stirilor-protv-in-boston-remus-achim-domneste-o-atmosfera-de-panica.html?utm_source=stirileprotv.ro&utm_medium=email&utm_campaign=Newsletter+StirileProtv+12all+ORANGE04%2F16%2F2013+15%3A07&utm_content=ighdaniel%40yahoo.com

Trimisul special al PRO TV, relateaza la 2AM in toiul noptii ca pe strazi domneste o liniste apasatoare. Pai asta e popandau? Ca sa nu i zic altfel...ce ar vrea sa fie galagie si lumea sa zburde pe strazi? Suntem in mijlocul saptamanii, lumea lucreaza a 2-a zi, Boston nu e New York City! Apoi acelasi corespondent "special" ne zice ca armata e pe strazi, turistii sunt retinuti in hoteluri (el ce cauta pe strazi?), si zborurile sunt anulate. E idiot, asta ca sa fiu bland, armata nu e pe strazi ci doar acea zona a fost inchisa. Metro-ul nu a fost suspendat ci doar Green Line care are statie exact la Copley unde s-au produs exploziile a fost oprit pentru putin timp. Zborurile au fost reluate in aceeasi zi la 7PM, stiu asta pentru ca seful meu a plecat spre Europa, si o simpla cautare pe google iti va spune acelasi lucru. Stau si citesc uimit, cum poate presa din Romania sa dezinformeze si nu inteleg de ce nu poate prezenta evenimentele corect si obiectiv! Foamea dupa audienta e mare, pacat ca nu poate sa-i dea nimeni in judecata pentru dezinformare.

ProTV: Este noapte acum, dar care este atmosfera in Boston?
Remus Achim: "Domneste o atmosfera de panica si este o liniste apasatoare.

Daca te indepartezi cateva sute de metri de hotel, imediat esti oprit si perchezitionat, intrebat de unde esti, ce cauti, ce-i cu tine aici.. E o stare foarte foarte complicata."

Eu sincer cred ca jurnalismul e tare complicat pentru cei de la Pro. Si news flash pentru ei, aici e mereu politie pe strazi, Boston-ul e un oras sigur din cauza asta. Nici vorba de armata, elicoptere sau alte imagini din filmele la care s-a uitat corespondentul lor in trenul spre Boston.

Evenimentul Zilei relata ca cei doi alergatori romani au trecut prin momente de groaza cand de fapt ei terminasera cursa cu cateva ore inainte (la fel ca toti veteranii), si erau deja la hotel cand au avut loc exploziile. Daca ma pun sa rasfoiesc toata presa din Romania sunt convins ca voi gasi multe "bombe" si jurnalism facut pe genunchi.

Dimineata m-a abordat o domnisoara pe Facebook, de la o publicatie media din Transilvania, a aflat ca sunt in Boston si dorea o declaratie prin telefon cu privire la atmosfera de aici. Am refuzat politicos, era 8:30 AM si trebuia sa merg la lucru, plus ca nu sunt informat 100% si nu am fost prezent acolo. Acum imi pare rau ca nu am dat acea declaratie, poate macar o publicatie prelua ceva obiectiv de aici.

O prietena din Boston imi povestea azi cum una din amicele prietenilor ei a alergat la maraton si a fost acolo chiar in momentul exploziei. Apare in poze si filmata cu o patura pe ea cum e transportata spre o ambulanta. Speriata a refuzat categoric sa fie fotografiata si filmata, cu gandul ca acele imagini vor fi vazute de cei dragi si vor crea panica. Evident ca jurnalistii avizi au ignorat-o si au facut cat mai multe poze si apoi le-au vandut pe bani grei.

Un eveniment trist, care e devorat de media si transformat in senzational!

http://www.jaunted.com/story/2013/4/15/163151/461/travel/Boston+Marathon+Bombings+Cause+Deaths,+Subway+Suspension,+No-Fly+Zone

· 7pm: The ground-stop at Boston Airport has been lifted and both arrivals and departures have resumed as normal.
· 5pm: Cell phone service networks being shut down in downtown Boston to prevent remote device detonation [source] 
· 6:30pm: Travelers forced out of hotels in the 15-block area or those altering plans to remain in Boston and without housing should check out this Google document of Bostonians offering free rooms.
· 4:30pm: Service on Boston's "T" subway line is suspended in areas near Copley Square as New York City increases police presence in own subway system, and in key tourist areas. [source]

Rezident in Massachusetts

Am fost sa imi fac buletin de Massachusetts (ID de fapt). Ajung dimineata la 8:45 in la biroul de eliberari,

coada de vreo 50 de persoane, unii cu numere de inmatriculare (ca e si pe post de registru auto) altii ca si mine pentru a obtine un Mass ID. Deja ma gandeam ca ma apuca pranzul si nu mai ajung la birou in timp util. Intram inautru la ora 9 fix cand au deschis biroul si trecem cu totii pe la ghiseul cu relatii cu publicul (nu erai lasat altfel). Am luat un numar de ordine si am inceput sa completez foaia de aplicare (foaie care o puteam downloada de pe internet si completa de acasa, dar lenea e mare). Toata camera mi-a adus aminte de ambasada USA din Bucuresti. Ghisee de jur imprejur, o voce metalica care anunta numarul de bilet si ghiseul, si banci puse pe centru ca sa astepti. O sageata si monitoare iti aratau unde e ghiseul care tocmai a fost anuntat si numarul de ordine.

Mai multe informatii aici:
http://www.massrmv.com/

Totul a decurs relativ repede, in 30 de minute mi-am auzit numarul si m-am prezentat la ghiseu. Mi-au facut poza (aveau montate aparate foto mari la fiecare ghiseu), am dat actele, am platit 25$ cu cardul si peste nici o saptamana a sosit ID-ul prin posta. Mi s-a parut foarte civilizat ca nu a trebuit sa umblu in mai multe locuri, s-au facut copii dupa documentele mele chiar acolo, iar plata se face direct la ghiseul la care esti prezent (ai un cititor de carduri bancare, exact ca la supermarket). Destul de eficient zic eu, avand in vedere ca la 10:15 eram la birou deja. (fara masina, mergand cu autobuzul).

De ce imi trebuie ID de Massachusetts?! Il poti obtine si daca nu ai greencard, trebuie doar sa demonstrezi ca esti rezident (ai cel putin 2 facturi pe numele tau si o adresa de MA), si astfel oriunde mergi nu mai e nevoie de pasaport (in cele mai multe cazuri). Cum la americani daca intrii in orice local care serveste bauturi alcolice trebuie sa ai peste 21 de ani, un act de indentitate e absolut necesar. Daca mergi la doctor sau intr-o cladire care necesita identificarea ta, e din nou nevoie de actul asta. Pentru orice abonament sau card de reduceri la un magazin, te intreaba adresa si daca esti rezident, asadar o sa se dovedeasca util pe parcurs si pana la urma e un suvenir interesant al experientei mele in America. Totusi exista si un drawback la toata povestea. ID-ul acesta e specific statului in care ma aflu, deci nu va putea fi folosit ca act de identitate cel mai probabil daca merg in alt stat.