Eu cu cine votez?!

Harta sectiilor de votare (surpriza e si Boston pe acolo!)

M-a apucat patriotismul ieri si desi am fost total dezinteresat de politica romaneasca dupa asa zisul referendum si organizarea impecabila a lui, am decis totusi sa merg la vot. Nu am mai urmarit nici o stire fiind dezamagit de faptul ca la acea data Guvernul Roman nu s-a obosit sa deschida o sectie de votare in Boston iar cei plecati peste hotare au fost ignorati cu desavarsire. Ieri mi-am spus in gand sa citesc putin presa si sa vad ce mai misca prin tara si am descoperit o harta interactiva cu sectiile de votare din diaspora pe siteul MAE (multumita realitatea tv). Surprize surprize, Boston-ul figura cu o sectie de votare in Massachusetts Institute of Technology (MIT). Vorbesc cu tatal meu in acea zi si imi spune ca mai bine imi caut o activitate prin Boston sau vizitez ceva decat sa imi pierd timpul cu clasa politica romaneasca, doar nu o sa schimb nimic. PS: (site-ul MAE e facut in Drupal -- defect profesional, nu m-am putut abtine sa nu observ)

cum ar fi fost sa fiu student aici la MIT?

De dragul experientei pun mana pe telefon si apelez unul din cele 3 numere prezente in dreptul sectiei de votare de pe site-ul mai sus amintit. De cate ori ai ocazia sa votezi in USA si pana la urma MIT este aproape de mine prin Cambridge, de ce nu...imi zic. Sun la primul numar, ma ratacesc dupa "press two for romanian", si dupa alte 3 minute de apasat taste si un robot foarte enervant, inchid si pic pe ganduri. O fi un semn....sa mai incerc?!! Apelez al doilea numar si de data asta cu curaj selectez meniul in limba engleza (o fi mai bine pus la punct, cine stie). Ma plimba din nou robotul dar imi incerc norocul si selectez sa apelez consulul general (numerele erau pentru consulatul din NYC, organizare tipica romaneasca). Imi raspunde o doamna vorbind engleza (imi zic ca e normal, doar am apelat varianta in engleza). Dupa un schimb scurt de replici in care m-am fastacit si nu stiam cum palaria mea sa intreb de sectie de votare pe limba asta straina, si sa zic ca eu de fapt sunt din Boston si nu New York, doamna imi replica cu o naturalete desavarsita "but do you speak Romanian?". But of course zic eu si trec rapid pe limba de acasa, doamna urmandu-mi exemplul insa pastrand accentul puternic american. Rasuflu usurat si intreb ce ma intereseaza, iar vocea doamnei devine mai familiara si mai calda decat engleza mecanica si rece. Aflu ca sectia de votare ar fi in cadrul MIT, si ca sigur gasesc pe acolo niste semne sa ma ghideze, imi ureaza bafta si in 10 minute eram deja jos indreptandu-ma spre facultate cu pasaportul in buzunar.

In cautarea sectiei de votare pe culoarele MIT

Norocul meu a facut ca s-a oferit o prietena cu masina sa ma duca, si nu a trebuit sa indur frigul si vremea ploioasa de aici (ma uit cu jind la ninsoarea de acasa). Gasim cu usurinta MIT pe malul stang al raului Charles flancat de o panorama superba a zgarienorilor din Boston. De fiecare data cand revad orasul ma trec fiorii, e ceva unic care cu greu poti vedea pe batranul continent. Toti acei zgarienori luminati frumos si oglindindu-se in apa calma a raului iti confera o imagine de poveste. Intram in facultate, si nici urma de semne sau ceva care sa mentioneze tara mea draga sau votul. Elizabeth echipata cu nelipsitul smartphone cu data plan inclus (cum altfel?), cauta repede adresa mae.ro ascultand vocea mea si scriind dupa dictare. "oh it's in romanian" imi zice. Evident...i-au telefonul si identific niste numere trecute in dreptul sectiei de votare 8-119. Din nou ceata si impresia ca nu vom ajunge sa votez se instaleaza din nou in mintea mea. Intreb niste studenti ce vin spre mine ce inseamna acele numere si aflu ca cifra 8 se refera la numarul cladirii iar 119 la sala de clasa. Dupa inca 10 minute si un tur amplu al intregii facultati, trecand dintr-un corp in altul ajungem si in dreptul sectii de votare (nici un semn pana acolo, organizare impecabila).

O dau din nou pe Engleza, mi se raspunde pe aceeasi limba, si un nene mai in varsta cand imi ia pasaportul ma intreaba, "dar tu green card ai?". Bineinteles ca nu...sunt pe viza J1. Mirare in sala..."adica turist nu?". Le raspund negativ si incerc sa explic ca e un tip de viza de munca pentru un training in Boston (oare de ce trebuie sa dau explicatii la oameni care lucreaza pentru consulat?). Doamna din comitetul de primire schimba niste priviri cu colegii ei, si dupa 1 minut de nedumerire se uita la mine si ma intreaba "deci de studii nu?". Zic un da...oftand, doar sa ma lase in pace sa votez. Isi noteaza satisfacuti ca au rezolvat problema datele mele si primesc 2 buletine de vot la care ma uit ca magarul in ceata. Eu cu cine votez, intreb din nou nedumerit?! Buletinele de vot erau pentru reprezentantii diasporei si sincer nici unul nu imi parea cunoscut. Un tip mai tanar vine langa mine razand, le deschide si imi arata...uite lista e lunga, pui si tu o stampila, doua, trei...unde vrei, pana la urma nu conteaza. I explic la Elizabeth cam ce inseamna buletinele astea de vot si primesc priviri ascutite de la cei ce imi completau datele de pe pasaport, de parca as fi divulgat secrete de stat. Elizabeth nu poate decat sa constate "you have a lot of different parties"...pai da nu e doar republican si democrat ca in US.

Ma ascund dupa o cutie de carton care simula un paravan sa fiu ascuns de priviri indiscrete si pun stampila, am votat! Ma semnez pe foi doar ca sa vad ca sunt al 67-lea pe acea zi in jurul orelor 18....putin foarte putin. Cu ce am ramas dupa aceasta zi? Cu o excursie prin MIT, niste poze prin salile de clasa si o noua aventura interesanta pe pamant American cu o poveste de zis, si am zis-o.