Am ales sa tin acest blog pentru ca mi s-a oferit sansa sa urmez un internship ca si web developer in zona orasului Boston. Prin intermediul blogului sper sa-i pot tine la curent pe prietenii cu care nu pot vorbi din cauza diferentei de fus orar dar si sa dau informatii utile despre viata in Boston si in Statele Unite celor ce vor sa lucreze aici sau sa calatoreasca pe pamant american.
miercuri, 26 decembrie 2012
Home Alone in New York
Times Square, putin altfel.
A venit si ziua cea mare, la 9 luni de la debarcarea mea pe pamant American! Mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa ma aventurez de unul singur in New York. Sa vizitez marele oras era un vis vechi de al meu, de cand eram copil si vizionam an de an "Singur Acasa" la televizor. Sa strabat strazile cu zgarienori imensi din Manhattan, sa ajung in Central Park unde Kevin a cunoscut-o pe doamna cu porumbei, sau sa vad bradul urias din Rockefeller Plaza, toate pareau un vis care acum a devenit realitate.
Am cautat in zadar o persoana care sa ma insoteasca in aventura prin New York, pentru ca mi se parea infricosator gandul ca voi strabate singur imensitatea de oras. In cele din urma mi-am zis ca o pot face (doar am vizitat atatea locuri din lumea asta), si pasul urmator a fost sa imi procur bilete de autobuz. A mai fost o tentativa de a ajunge in 2010 in iarna in New York, dar soarta a facut la acel moment ca eu sa obtin viza de turist, iar bunul meu prieten Razvan sa fie refuzat, din motive care nici acum nu le-am inteles. Revenind va recomand Fung Wah (http://www.fungwahbus.com/default.html) ca metoda de transport, e doar 30$ dus intors, iar calatoria dureaza 3 ore jumate aproximativ, cu o pauza de odihna. Nu o sa va vina sa credeti dar in pretul asta aveti la dispozitie chiar si internet wireless pe autobuz si nu ai cum sa te plictisesti pe durata calatoriei. La 6:30 AM in Ajunul Craciunului cand altii impodobeau Bradul, eu ma indreptam deja spre South Station in Boston, carpit de somn dar plin de sperante si vise. Dupa un drum lejer, cu un autobuz plin de asiatici si afro-americani, la ora 11:30 PM paseam pentru a 2-a oara (prima oara fiind la venirea in USA) in Chinatown / Manhattan. Cu o zi inainte ma organizasem, si imi tiparisem o droaie de harti de pe google maps cu scopul precis de a nu ma rataci.
din mijlocul 5th Avenue
Fara sa ma laud, nu le-am folosit decat de 2 ori, si oricum cred ca in era telefoanelor inteligente eu paream ridicol cu foile dupa mine si fara un GPS, iar New Yorkezii cu siguranta mi-au aruncat cateva priviri hazlii cand ma luptam cu vantul ca sa nu imi pierd pretioasele notite. Nu ai cum sa te ratacesti in Manhattan, e cvasi imposibil (desi va recomand sa va "rataciti"). Strazile formeaza un asamblu ordonat, fiind denumite cum nu se poate mai simplu (4th avenue, 5th avenue, 6th avenue....). Ele sunt brazdate de la est la vest de (1East si 1West....20East si 20West samd), cred ca deja ati inteles unde bat, si de ce e asa greu sa te pierzi in Manhattan (nu vorbim de New York, caci acesta este imens, ci doar de insula renumita, unde se filmeaza toate productiile de la Holywood).
sa dirjam traficul deci.
Mi-am propus sa bat Manhattanul per pedes ca un adevarat turist, si cred ca am contabilizat nu mai putin de 20km in cele 8 ore petrecute acolo, ca doar asa i sade bine turistului veritabil. Din Chinatown, am luat-o pe Bowery street, bifand primul obiectiv drag mie, cladirea unde s-a filmat o scena din Superman(1978); am cotit-o apoi pe Broadway si peisajul incepea sa se schimbe. In fata intrezaream deja Empire State Building, cladirea dominand cu inaltimea sa peisajul si fiind un bun punct de reper. Zgarienorii rasareau la tot pasul (in Chinatown nu sunt prezenti) iar eu m-am ratacit pentru putin timp si am luat-o pe Park Avenue (dar in NYC nu are cum sa iti para rau cand te pierzi), si mi-am regasit busola numaidecat pe 5th Avenue. Asa patesti cand esti cu capul pe sus tot timpul, privind la cladirile semete. Aici pe al 5-lea bulevard, aveam sa descopar acel furnicar de oameni prezent in filme, si vuietul strazii, claxoanele, marea de taxiuri galbene. Puhoiul de oameni era mai ceva ca un rau nervos de munte, nu te puteai oprii in loc pentru ca erai "carat" cu forta in directia de deplasare a maselor. Se circula pe trotuarul larg asemenea masinilor, pe 2 siruri de mers, iar NYPD (politia din New York), avea grija sa opreasca traficul pietonal cu niste cordoane pentru a lasa masinile sa treaca (erau protejate masinile de data asta, nu pietonii). Pietoni care de altfel se hazardau sa treaca chiar si pe culoarea rosie adesea, ignorand masinile (asa se explica claxoanele dese, si injuraturile de la tot pasul..."hey mac, whatch where you're going!!").
Am iesit repede de pe aglomerata strada comerciala si mi-am facut drum spre Empire State building si Times Square. Taras grabis pentru ca nu aveam decat 8 ore la dispozitie iar timpul zboara repede. M-am gasit langa mareata cladire numaidecat si am rugat un nene din Canada care era cu sotia in vizita, sa imi faca 2-3 poze (fara numar), mergand apoi alaturi de ei pentru vreo 10 minute spre piata timpurilor. Am aflat ca sotia chiar stie ceva cuvinte in romaneste pentru ca a locuit cand era mica pentru cativa ani in Tiraspol (tatal ei fiind detasat la o mare companie producatoare de otel din zona)...ce mica e lumea. I-am lasat pe simpaticii Canadieni care mi-au urat bafta si dupa alte 5 minute m-am oprit sa ma odihnesc in Bryant Park din spatele Bibliotecii Publice (o cladire istorica care arata asa de ciudat inconjurata de zgarienori). In parc, frumos...fara cuvinte. De jur imprejur cladiri care se intindeau pana la nori, iar in mijlocul parcului un patinoar pazit de un Brad imens de Craciun.
Am dat o raita pe la casutele cu bunatati (da, au si ei targuri de Craciun deschise in fiecare parc, intalnisem unul mai devreme in Union Square, chiar cu steagul Germaniei tronand semet la una din casute), si m-am oprit sa ma odihnesc pe scaunele de langa patinoar. Acolo am intrat in vorba cu un cuplu simpatic de elvetieni din Zurich, ea la un internship in Boston ca si mine, el in vizita. Le-am impartasit ca Zurichul nu imi este strain deloc pentru ca mi-am petrecut o parte din 2011 pe acolo. Am impartasit impresii pentru zece minute cat a durat pauza mea de odihna (nu mai sunt atat de tanar ca pe vremuri) si am avut ocazia sa le urez pe o germana aproximativa, un frohe weihnachten urmat de auf wiedersehen... plecam deci spre Times Square. Vuietul strazii devenea tot mai patrunzator pe masura ce ma apropiam. In intersectia lumilor cum este denumita faimoasa piata, am ajuns cu putin dupa ora 2PM, si mi-a luat cam 5 minute sa ma dezmeticesc, cinci minute in care am privit de jur imprejur fara cuvinte.
Am ajuns in Times Square
Dupa ce am analizat indelung cladirile din jur si toate semnele luminoase, am inceput sa fac poze la foc automat, dar trebuia sa imortalizez momentul si cu mine prezent acolo. Am identificat repede 2 jamaicani care aveau aparate foto profi la gat (sa fiu sigur ca nu dispar cu al meu), si i-am rugat frumos sa imi faca o poza, de ce nu chiar mai multe. Sure man, a venit raspunsul haios cu accent puternic, "you've made it to Times Square, you did it!", a exclamat el in timp ce-i dadeam camera, parca stiind ca era unul din visele mele. Am zambit cu piata care se desfasura larg in spate si am strigat din tot sufletul "I've made it!". Mi-au facut jamaicanii poze cat cuprinde si am pornit sa explorez pe indelete Times Square. O piata invadata de faimoasele taxiuri galbene, de reclame luminoase de dimensiunea unui bloc cu 4 etaje, si de oameni din toate colturile lumii. Erau nelipsite si personaje din desene ca Minnie Mouse, sau Elmo, alaturi de statuia libertatii. Nu stiai oricum unde sa te uiti mai intai, era ecranul imens al burse NASDAQ, apoi reclame cu Coca Cola, filme recente, si nelipsitul Disney.
Pe unele ecrane erau redate intr-un mod hazliu imagini din piata, iar oamenii erau incantati sa se vada ca la televizor, si pot spune ca am intrat si eu in jocul asta si mi-am facut singur o poza. Atmosfera este una desprinsa dintr-un film, luminile puternice, traficul, politia new yorkeza prezenta pentru a asigura ordinea, si puhoiul de lume care se revarsa, iti dau un sentiment unic. Nu am zabovit mai mult de 20 de minute, stiind ca voi reveni cand se insereaza, si mi-am facut drum spre Central Park si Rockefeller Plaza, dar despre toate astea in urmatoarea poveste...pana atunci va las in compania pozelor si a unei filmari care incearca sa surprinda atmosfera din Times Square.
Am cautat in zadar o persoana care sa ma insoteasca in aventura prin New York, pentru ca mi se parea infricosator gandul ca voi strabate singur imensitatea de oras. In cele din urma mi-am zis ca o pot face (doar am vizitat atatea locuri din lumea asta), si pasul urmator a fost sa imi procur bilete de autobuz. A mai fost o tentativa de a ajunge in 2010 in iarna in New York, dar soarta a facut la acel moment ca eu sa obtin viza de turist, iar bunul meu prieten Razvan sa fie refuzat, din motive care nici acum nu le-am inteles. Revenind va recomand Fung Wah (http://www.fungwahbus.com/default.html) ca metoda de transport, e doar 30$ dus intors, iar calatoria dureaza 3 ore jumate aproximativ, cu o pauza de odihna. Nu o sa va vina sa credeti dar in pretul asta aveti la dispozitie chiar si internet wireless pe autobuz si nu ai cum sa te plictisesti pe durata calatoriei. La 6:30 AM in Ajunul Craciunului cand altii impodobeau Bradul, eu ma indreptam deja spre South Station in Boston, carpit de somn dar plin de sperante si vise. Dupa un drum lejer, cu un autobuz plin de asiatici si afro-americani, la ora 11:30 PM paseam pentru a 2-a oara (prima oara fiind la venirea in USA) in Chinatown / Manhattan. Cu o zi inainte ma organizasem, si imi tiparisem o droaie de harti de pe google maps cu scopul precis de a nu ma rataci.
Am iesit repede de pe aglomerata strada comerciala si mi-am facut drum spre Empire State building si Times Square. Taras grabis pentru ca nu aveam decat 8 ore la dispozitie iar timpul zboara repede. M-am gasit langa mareata cladire numaidecat si am rugat un nene din Canada care era cu sotia in vizita, sa imi faca 2-3 poze (fara numar), mergand apoi alaturi de ei pentru vreo 10 minute spre piata timpurilor. Am aflat ca sotia chiar stie ceva cuvinte in romaneste pentru ca a locuit cand era mica pentru cativa ani in Tiraspol (tatal ei fiind detasat la o mare companie producatoare de otel din zona)...ce mica e lumea. I-am lasat pe simpaticii Canadieni care mi-au urat bafta si dupa alte 5 minute m-am oprit sa ma odihnesc in Bryant Park din spatele Bibliotecii Publice (o cladire istorica care arata asa de ciudat inconjurata de zgarienori). In parc, frumos...fara cuvinte. De jur imprejur cladiri care se intindeau pana la nori, iar in mijlocul parcului un patinoar pazit de un Brad imens de Craciun.
Am dat o raita pe la casutele cu bunatati (da, au si ei targuri de Craciun deschise in fiecare parc, intalnisem unul mai devreme in Union Square, chiar cu steagul Germaniei tronand semet la una din casute), si m-am oprit sa ma odihnesc pe scaunele de langa patinoar. Acolo am intrat in vorba cu un cuplu simpatic de elvetieni din Zurich, ea la un internship in Boston ca si mine, el in vizita. Le-am impartasit ca Zurichul nu imi este strain deloc pentru ca mi-am petrecut o parte din 2011 pe acolo. Am impartasit impresii pentru zece minute cat a durat pauza mea de odihna (nu mai sunt atat de tanar ca pe vremuri) si am avut ocazia sa le urez pe o germana aproximativa, un frohe weihnachten urmat de auf wiedersehen... plecam deci spre Times Square. Vuietul strazii devenea tot mai patrunzator pe masura ce ma apropiam. In intersectia lumilor cum este denumita faimoasa piata, am ajuns cu putin dupa ora 2PM, si mi-a luat cam 5 minute sa ma dezmeticesc, cinci minute in care am privit de jur imprejur fara cuvinte.
Dupa ce am analizat indelung cladirile din jur si toate semnele luminoase, am inceput sa fac poze la foc automat, dar trebuia sa imortalizez momentul si cu mine prezent acolo. Am identificat repede 2 jamaicani care aveau aparate foto profi la gat (sa fiu sigur ca nu dispar cu al meu), si i-am rugat frumos sa imi faca o poza, de ce nu chiar mai multe. Sure man, a venit raspunsul haios cu accent puternic, "you've made it to Times Square, you did it!", a exclamat el in timp ce-i dadeam camera, parca stiind ca era unul din visele mele. Am zambit cu piata care se desfasura larg in spate si am strigat din tot sufletul "I've made it!". Mi-au facut jamaicanii poze cat cuprinde si am pornit sa explorez pe indelete Times Square. O piata invadata de faimoasele taxiuri galbene, de reclame luminoase de dimensiunea unui bloc cu 4 etaje, si de oameni din toate colturile lumii. Erau nelipsite si personaje din desene ca Minnie Mouse, sau Elmo, alaturi de statuia libertatii. Nu stiai oricum unde sa te uiti mai intai, era ecranul imens al burse NASDAQ, apoi reclame cu Coca Cola, filme recente, si nelipsitul Disney.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu