Home Alone in New York

Times Square, putin altfel.

A venit si ziua cea mare, la 9 luni de la debarcarea mea pe pamant American! Mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa ma aventurez de unul singur in New York. Sa vizitez marele oras era un vis vechi de al meu, de cand eram copil si vizionam an de an "Singur Acasa" la televizor. Sa strabat strazile cu zgarienori imensi din Manhattan, sa ajung in Central Park unde Kevin a cunoscut-o pe doamna cu porumbei, sau sa vad bradul urias din Rockefeller Plaza, toate pareau un vis care acum a devenit realitate.

Am cautat in zadar o persoana care sa ma insoteasca in aventura prin New York, pentru ca mi se parea infricosator gandul ca voi strabate singur imensitatea de oras. In cele din urma mi-am zis ca o pot face (doar am vizitat atatea locuri din lumea asta), si pasul urmator a fost sa imi procur bilete de autobuz. A mai fost o tentativa de a ajunge in 2010 in iarna in New York, dar soarta a facut la acel moment ca eu sa obtin viza de turist, iar bunul meu prieten Razvan sa fie refuzat, din motive care nici acum nu le-am inteles. Revenind va recomand Fung Wah (http://www.fungwahbus.com/default.html) ca metoda de transport, e doar 30$ dus intors, iar calatoria dureaza 3 ore jumate aproximativ, cu o pauza de odihna. Nu o sa va vina sa credeti dar in pretul asta aveti la dispozitie chiar si internet wireless pe autobuz si nu ai cum sa te plictisesti pe durata calatoriei. La 6:30 AM in Ajunul Craciunului cand altii impodobeau Bradul, eu ma indreptam deja spre South Station in Boston, carpit de somn dar plin de sperante si vise. Dupa un drum lejer, cu un autobuz plin de asiatici si afro-americani, la ora 11:30 PM paseam pentru a 2-a oara (prima oara fiind la venirea in USA) in Chinatown / Manhattan. Cu o zi inainte ma organizasem, si imi tiparisem o droaie de harti de pe google maps cu scopul precis de a nu ma rataci.

din mijlocul 5th Avenue

Fara sa ma laud, nu le-am folosit decat de 2 ori, si oricum cred ca in era telefoanelor inteligente eu paream ridicol cu foile dupa mine si fara un GPS, iar New Yorkezii cu siguranta mi-au aruncat cateva priviri hazlii cand ma luptam cu vantul ca sa nu imi pierd pretioasele notite. Nu ai cum sa te ratacesti in Manhattan, e cvasi imposibil (desi va recomand sa va "rataciti"). Strazile formeaza un asamblu ordonat, fiind denumite cum nu se poate mai simplu (4th avenue, 5th avenue, 6th avenue....). Ele sunt brazdate de la est la vest de (1East si 1West....20East si 20West samd), cred ca deja ati inteles unde bat, si de ce e asa greu sa te pierzi in Manhattan (nu vorbim de New York, caci acesta este imens, ci doar de insula renumita, unde se filmeaza toate productiile de la Holywood).

sa dirjam traficul deci.

Mi-am propus sa bat Manhattanul per pedes ca un adevarat turist, si cred ca am contabilizat nu mai putin de 20km in cele 8 ore petrecute acolo, ca doar asa i sade bine turistului veritabil. Din Chinatown, am luat-o pe Bowery street, bifand primul obiectiv drag mie, cladirea unde s-a filmat o scena din Superman(1978); am cotit-o apoi pe Broadway si peisajul incepea sa se schimbe. In fata intrezaream deja Empire State Building, cladirea dominand cu inaltimea sa peisajul si fiind un bun punct de reper. Zgarienorii rasareau la tot pasul (in Chinatown nu sunt prezenti) iar eu m-am ratacit pentru putin timp si am luat-o pe Park Avenue (dar in NYC nu are cum sa iti para rau cand te pierzi), si mi-am regasit busola numaidecat pe 5th Avenue. Asa patesti cand esti cu capul pe sus tot timpul, privind la cladirile semete. Aici pe al 5-lea bulevard, aveam sa descopar acel furnicar de oameni prezent in filme, si vuietul strazii, claxoanele, marea de taxiuri galbene. Puhoiul de oameni era mai ceva ca un rau nervos de munte, nu te puteai oprii in loc pentru ca erai "carat" cu forta in directia de deplasare a maselor. Se circula pe trotuarul larg asemenea masinilor, pe 2 siruri de mers, iar NYPD (politia din New York), avea grija sa opreasca traficul pietonal cu niste cordoane pentru a lasa masinile sa treaca (erau protejate masinile de data asta, nu pietonii). Pietoni care de altfel se hazardau sa treaca chiar si pe culoarea rosie adesea, ignorand masinile (asa se explica claxoanele dese, si injuraturile de la tot pasul..."hey mac, whatch where you're going!!").

Am iesit repede de pe aglomerata strada comerciala si mi-am facut drum spre Empire State building si Times Square. Taras grabis pentru ca nu aveam decat 8 ore la dispozitie iar timpul zboara repede. M-am gasit langa mareata cladire numaidecat si am rugat un nene din Canada care era cu sotia in vizita, sa imi faca 2-3 poze (fara numar), mergand apoi alaturi de ei pentru vreo 10 minute spre piata timpurilor. Am aflat ca sotia chiar stie ceva cuvinte in romaneste pentru ca a locuit cand era mica pentru cativa ani in Tiraspol (tatal ei fiind detasat la o mare companie producatoare de otel din zona)...ce mica e lumea. I-am lasat pe simpaticii Canadieni care mi-au urat bafta si dupa alte 5 minute m-am oprit sa ma odihnesc in Bryant Park din spatele Bibliotecii Publice (o cladire istorica care arata asa de ciudat inconjurata de zgarienori). In parc, frumos...fara cuvinte. De jur imprejur cladiri care se intindeau pana la nori, iar in mijlocul parcului un patinoar pazit de un Brad imens de Craciun.

Am dat o raita pe la casutele cu bunatati (da, au si ei targuri de Craciun deschise in fiecare parc, intalnisem unul mai devreme in Union Square, chiar cu steagul Germaniei tronand semet la una din casute), si m-am oprit sa ma odihnesc pe scaunele de langa patinoar. Acolo am intrat in vorba cu un cuplu simpatic de elvetieni din Zurich, ea la un internship in Boston ca si mine, el in vizita. Le-am impartasit ca Zurichul nu imi este strain deloc pentru ca mi-am petrecut o parte din 2011 pe acolo. Am impartasit impresii pentru zece minute cat a durat pauza mea de odihna (nu mai sunt atat de tanar ca pe vremuri) si am avut ocazia sa le urez pe o germana aproximativa, un frohe weihnachten urmat de auf wiedersehen... plecam deci spre Times Square. Vuietul strazii devenea tot mai patrunzator pe masura ce ma apropiam. In intersectia lumilor cum este denumita faimoasa piata, am ajuns cu putin dupa ora 2PM, si mi-a luat cam 5 minute sa ma dezmeticesc, cinci minute in care am privit de jur imprejur fara cuvinte.

Am ajuns in Times Square

Dupa ce am analizat indelung cladirile din jur si toate semnele luminoase, am inceput sa fac poze la foc automat, dar trebuia sa imortalizez momentul si cu mine prezent acolo. Am identificat repede 2 jamaicani care aveau aparate foto profi la gat (sa fiu sigur ca nu dispar cu al meu), si i-am rugat frumos sa imi faca o poza, de ce nu chiar mai multe. Sure man, a venit raspunsul haios cu accent puternic, "you've made it to Times Square, you did it!", a exclamat el in timp ce-i dadeam camera, parca stiind ca era unul din visele mele. Am zambit cu piata care se desfasura larg in spate si am strigat din tot sufletul "I've made it!". Mi-au facut jamaicanii poze cat cuprinde si am pornit sa explorez pe indelete Times Square. O piata invadata de faimoasele taxiuri galbene, de reclame luminoase de dimensiunea unui bloc cu 4 etaje, si de oameni din toate colturile lumii. Erau nelipsite si personaje din desene ca Minnie Mouse, sau Elmo, alaturi de statuia libertatii. Nu stiai oricum unde sa te uiti mai intai, era ecranul imens al burse NASDAQ, apoi reclame cu Coca Cola, filme recente, si nelipsitul Disney.

Pe unele ecrane erau redate intr-un mod hazliu imagini din piata, iar oamenii erau incantati sa se vada ca la televizor, si pot spune ca am intrat si eu in jocul asta si mi-am facut singur o poza. Atmosfera este una desprinsa dintr-un film, luminile puternice, traficul, politia new yorkeza prezenta pentru a asigura ordinea, si puhoiul de lume care se revarsa, iti dau un sentiment unic. Nu am zabovit mai mult de 20 de minute, stiind ca voi reveni cand se insereaza, si mi-am facut drum spre Central Park si Rockefeller Plaza, dar despre toate astea in urmatoarea poveste...pana atunci va las in compania pozelor si a unei filmari care incearca sa surprinda atmosfera din Times Square.

 

Atmosfera din Times Square

Targul de Craciun din Union Square

Una din Cladirile unde s-a filmat Superman

Biblioteca publica

Nu am scapat de Hobbit nici aici

Pod suspendat intre 2 cladiri, Batman Style

Mos Craciun si Mickey Mouse

In Chinatown

Uraganul Sandy

Copac doborat in Newton/MA

Lumea m-a intrebat cum e cu uraganul Sandy, toti ingrijorati datorita celor prezentate in presa. Stirile curg peste tot prin lume fiind preluate direct de la televiziunile americane, si totul este prezentat intr-o lumina apocaliptica de sfarsit al lumii. Eu m-am confruntat si pe 4 Iulie cu mentalitatea asta de a dramatiza evenimentele. O furtuna se apropria atunci, o furtuna care a ocolit in cele din urma Boston-ul. Dar pentru cateva tunete si fulgere s-a luat decizia de evacua toata populatia si a intarzia focurile de artificii cu o ora. 

Ce spun Americanii despre asta la aproape o saptamana de la evenimente?
"The vast destruction wreaked by the storm surge in New York could have been prevented with a sea barrier of the type that protects major cities in Europe, some scientists and engineers say."

Uragan este impropriu spus, chiar ei au recunoscut ca a fost o furtuna subtropicala pe care au numit-o pe rand Frankenstorm (cu referire la Halloween), sau SuperStorm, in ideea ca totul e asemenea unui scenariu de film. Rafalele de vant la punctul maxim au atins 90 - 100 km/h unde ma aflu eu, si ceva mai mult in NYC sau NJ. Dar vorbim de rafale de vant, deci vantul nu a suflat constant si continuu cu puterea asta. Astfel de vijelii se intampla in Romania frecvent, dar noi nu aparem peste tot in presa mondiala pentru ca nu ne numim America. Cativa copaci doborati si cateva sute de case fara curent, asta a fost in Boston.

Si totusi de unde pozele cu masini plutind pe ape sau case distruse si oameni asteptand la coada sa dea un telefon?! Intradevar sunt distrugeri dar in zonele de coasta. (Iata un link cu before and after: http://www.weather.com/news/weather-hurricanes/before-after-images-sandy-20121102?pageno=5, absolut toate imaginile sunt cu case de pe plaja). Si va intreb, cum sa nu fie case distruse cand acestea sunt construite direct pe plaja in nisip la 10 metrii de ocean. Sau vorbim de NYC, care are insula Manhattan fara nici o protectie in fata apelor oceanului. La televizor au fost aratate parcari inundate sau tunele de metro pline cu apa. Metro-ul New York-ului are peste 100 de ani vechime, parcarile acelea erau langa coasta si au fost construite fara cap, cum sa nu te astepti ca o parcare subterana sa nu fie inundata la o ploaie puternica...ce sa mai zicem la valurile mari ale oceanului pe timp de furtuna. Am trecut prin ploi puternice vara aici, si va asigur ca la fiecare ploaie canalizarea nu facea fata si soselele se umpleau de apa, fiind stropit mereu de masini in drum spre casa. Acum daca ne gandim la NYC, un oras cu infrastructura veche si o retea de canalizare putreda, e usor de realizat de ce au avut apa pe strazi. Ei se cred invincibili, de neatins, si au subestimat forta naturii. Din pacate se victimizeaza si peste tot apar slogane de genul "Am fost pusi la pamant, dar vom reveni mai puternici ca niciodata, uniti, bla bla bla". Tot ce se intampla are proportii epice, ei se confrunta cu cel mai mare dezastru posibil....bullshit. E rau, dar in nici un caz epic sau sfarsitul lumii.

Au zis ca au fost in jur de 400 000 de evacuati, s-a declarat stare de necesitate si apoi de calamitate. Dar numarul acesta de evacuati din cate zeci de milioane este? Realitatea de la fata locului este ca au fost afectate zonele de coasta care s-au confruntat cu valuri mari si cu ghinionul ca in acelasi timp cu uraganul sa fie mareea si luna plina. Este exact ca si cum ai alege sa iti construiesti casa intr-o zona mlastinoasa pe marginea unui rau si sa te astepti ca atunci cand ploua puternic si bate vantul sa nu patesti nimic. Urmariti cu atentie pozele cu distrugeri si o sa vedeti ca absolut toate zonele sunt pe plaja.

Acum ca au ramas fara subiecte de stiri, sunt prezentate cozile interminabile la pompe de benzina. Intradevar sunt inca 2 milioane de oameni fara electricitate, si cei mai multi au generatoare care folosesc benzina. Dar majoritatea vor doar sa isi alimenteze SUV-urile si truck-urile care consuma dublu. Oare de ce nu s-au gandit sa isi faca plinul cu 2-3 zile inainte de Uragan, doar au fost zeci de avertizari....Iata ce scrie cineva intr-un comentariu "You are absolutely correct but the problem is we have become an I want it now society... Most folks didn't listen, weren't prepared, and now expect everything to be made better NOW!!! It is going to take years to recover and that's hoping additional storms don't follow to closely behind, which will NOT be the case.
It's amazing to see the lack of survival skills being demonstrated; this should be a wake up call for folks....". Trageti voi singuri concluziile, americanii sunt buni in filme la salvat lumea de dezastre dar cand vine vorba de propria tara, tot ce stiu e sa faca pe victimele si sa astepte salvarea de la Obama. Citeam ca au trimis un avion Cargo incarcat cu camioane ce transporta combustibil, nu era mai simplu sa le trimita pe sosea de la o metropola apropiata (gen Boston). 

Harta cu intreruperile de curent in timp real.

S-a vorbit de 8 milioane de oameni lasati fara curent electric pe toata coasta de est. Dar cate milioane de oameni are coasta de est, peste 40-50? In Massachusetts am putut urmari in timp real intreruperile de curent si niciodata nu au depasit 15%, procentaj care s-a regasit si in restul statelor afectate. Nu mi se pare nimic apocaliptic in aceste cifre, orase mari (metropole) deci probleme mari. Cat timp ei au suburbiile construite printre paduri, cu arbori batrani de zeci de ani, si stalpi de curent din lemn, nu poti sa nu te astepti sa nu ramai fara curent la o furtuna de intensitate mai mare. Ei nu concep sa nu aiba copaci in jurul caselor (aruncati o privire pe google maps de curiozitate, la o suburbie de pe coasta de est, si comparati cu un orasel/comuna din Romania ca relief si vegetatie). Daca priviti cu atentie pe harta veti observa ca problemele nu sunt in Boston ci in suburbi, si devin mai grave pe masura ce mergem spre extremitati (acolo sunt zone mai slab populate si mult mai multi copaci, dealuri, etc.).

Am vazut si revazut o poza cu fatada unei cladiri din NYC, care era smulsa de furtuna. Acea casa ati observat ca este din carton, sa-i zicem lemn (e ca in povestea cu cei 3 porcusori si casele care le-au construit, o stiti prea bine). Majoritatea locuintelor aici sunt din lemn si placate cu plastic, au acoperisul din lemn presat si gardul din plastic vopsit in alb de regula. Cum sa nu cedeze o astfel de casa cand ajunge apa fie ea si de 30cm, sau cum sa nu zboare gardul de plastic sau acoperisul la rafale de vant mai puternice? Se vede in poza de mai jos un astfel de gard care este aproape luat pe sus de vantul puternic. Imi spuneau prietenii ca tot New York-ul este sub ape...prostii, sunt sub ape zonele de langa ocean (sub ape e mult spus). Va amintiti stirile de la ora 5 de pe un renumit post TV din Romania? Pun si eu un reporter indraznet pe malul oceanului, il las sa fie izbit de valuri, filmez din niste unghiuri interesante, si gata...avem apocalipsa. Vorbim despre poporul care ne-a dat Hollywood-ul. Vedeam poze cum oamenii erau evacuati cu barca in apa de 30cm (barca era trasa de soldati care mergeau in apa pana la glezne).

Acum cativa ani am facut poze in Timisoara cu niste nori interesanti, au trecut fara ca sa se intample nimic, dar am trimis in aceeasi zi pozele pe adresa de email a Pro Tv-ului. A fost prima stire la ora 7PM, si era anul acela cu isteria tornadelor. Stirea a fost bineinteles prezentata ca o tornada s-a format in Timisoara, am ras cu lacrimi si eu si Razvan care inregistra emisiunea de stiri....noi stiam adevarul, erau niste bieti nori mai interesanti, dar senzationalul / breaking news e mai important.

Cum se vedea furtuna la intensitatea ei maxima

Intradevar distrugerile sunt mari, dar vorbim de zonele de coasta, cu case de vacante construite pe plaja, cu orase fara nici o protectie in fata apei oceanului. Cand o casa de lemn cu mansarda valoreaza aici peste 500.000 de dolari, si cu cat e mai veche e mai scumpa (paradoxal) putand sa ajunga si la 2 milioane de dolari, atunci putem vorbi de pagube de miliarde de dolari (intelegeti ideea?). Si intradevar multi oameni au ramas fara electricitate zile intregi, dar se lucreaza repede iar Massachusetts de exemplu au redus intreruperile in furnizarea energiei electrice la aproape zero in 3-4 zile. E greu, dar trebuie trase niste invataminte din toata povestea asta, si terminat cu analize peste analize, cu steaguri americane care inca flutura mandru de dupa o casa inghitita de ape, sau cu stiri pompoase despre cat de catastrofal e totul. De ce Haiti, Cuba sau Jamaica nu sunt pomenite, doar si acolo au fost acelasi numar de morti ca aici, si vorbim de tari cu populatie de 1% din cea USA.

O sa ofer inca un citat de pe weather.com "Sandy made landfall as a post-tropical cyclone on the southern coast of New Jersey near Atlantic City at 8 p.m. with top sustained winds of 80 mph.

Given that Sandy is no longer officially a hurricane, The Weather Channel and weather.com will refer to the system as "Superstorm Sandy". Ce uragan deci?!

A cazut serverul de pe weather.com de la atata trafic

Din punctul meu de vedere Furtuna Sandy a fost doar atat, o vijelie mai puternica. A cauzat distrugeri pentru ca infrastructura este veche, pentru ca nu exista sisteme de protectie in caz de fenomene meteo extreme (nu au invatat nimic dupa Irene sau Katrina), si pentru ca locuintele lor sunt facute din carton/lemn. Daca inca nu v-ati obisnuit cu stilul ca ei sa pozeze in eroi, eu unul il stiu deja prea bine. Asa ca nu credeti tot ce preiau ziarele si minunatele noastre televiziuni de acasa. Miercuri la o zi dupa furtuna era soare afara si nici macar nu adia vantul. Iar vineri deja lucrurile revenisera la normal, dar sunt convins ca stirile despre Sandy si ravagiile facute de ea, vor continua multe luni de acum inainte. Se va exploata fiecare persoana afectata, fiecare casa daramata si se vor strange fonduri, face teledoane, maratoane samd samd. Traiasca televiziunile libere!