Biking USA

Au mai ramas 2 saptamani pana la revenirea in tara si incerc sa profit pentru a realiza activitati pe care le-am tot amanat. Uneori motivatia lipseste si ma regasesc petrecand weekendul vizionand filme sau lenevind anost in fata eternului laptop..departe de viata plina de aventuri pe care si-o imagineaza unii ca as duce-o. Dar pana la urma viata pe care o duci este perceputa de restul lumii asa cum o "pictezi", cum o prezinti. Weekendul trecut s-a aratat diferit, motivatia nu era acolo iar eu tot in fata laptopului eram tolanit. Schimb cateva vorbe cu colegul de apartament, Iurii, si privesc pe geam. E ora 10 dimineata si afara se revarsa un soare caldut de toamna care anunta o zi superba.

Iurii imi zice ca il roade o dorinta arzatoare sa mearga pana la Walmart in Framingham....cu bicicleta, facem putina miscare zice el. Privesc harta pe google si mormai plictisit...miscare pe 50km dus
intors....not today...dar vedem. Trec orele, vorbesc cu tatal meu pe Skype ca in fiecare weekend, ma pune la curent cu ultimele noutati, cu casa, cu firma...orele trec si se face pranzul. O voce de dincolo de usa striga, "Daniel, mergem?!".

Cantaresc optiunile, si vazandu-ma pus in fata unei alte zile fara nimic glorios in ea, aleg intr-un impuls de moment sa dau curs invitatiei colegului. Scot bicicleta de pe balcon, o inspectez rapid....pare ok desi nu am mai folosit-o de 2 saptamani. Imbrac tricoul Romaniei, macar sa ne plimbam cu stil zic eu....setam destinatia pe GPS (arata o ora jumate), si pornim la drum. Stiam ce ma asteapta...dealuri nesfarsite prin Massachusetts dar si zone neexplorate pana acum. Tinta noastra este Walmart unde aveam sa ajung pentru prima oara de cand ma aflu in USA. Pedalam in sus pe Watertown Street, drum drept si fara prea multe masini in micuta suburbie adormita unde locuim noi...ma incurajez, e usor o sa reusim.

Sosim la prima intersesctie, Boston la stanga, in dreapta se asterne drumul pe care trebuie sa il urmam. Prilej si pentru prima sedinta foto, inca aveam zambetul pe buze si eram relativ odihnit. Mai incerc un ultim "dar e musai sa mergem pana acolo?"...determinarea lui Iurii imi da de inteles ca nu e cale de intoarcere. Incalecam pe caii nostri de cursa lunga si pornim spre dreapta printr-un meleu complicat, cu benzi ce se imparteau intr-o mie de directii. Am parasit Watertown si Nonantum si ne aflam in Newtonville urcand spre Newton Highlands. Numele urmatoarei destinatii este foarte sugestiv pentru ca am avut de urcat alene un deal cat China. Casele au inceput sa se schimbe, fiind mai mari cu spatii degajate, dar si traficul a devenit mai intens. Luam din loc in loc trotuarul larg pe post de sosea pentru bicicletele noastre, sunt asa de putini oameni pe strada ca aproape nu conteaza. Trecem pe rand pe langa strazi comerciale, parcuri, Biserici vechi si un club de golf cu iarba "pictata". Au trecut 40-50 minute,
iar eu cer o noua pauza, imi lipseste exercitiul in timp ce colegul e proaspat ca si la inceputul calatoriei. Imi trag sufletul si niste poze, storc transpiratia de pe tricoul auriu si ne indreptam printr-o padure spre Needham si apoi prin Wellesley.

Ce urca trebuie sa mai si coboare si pret de 1-2km o luam lejer la vale pe o sosea ce strapunge padurea ingalbenita de toamna. Nu mai e nici o casa in jur, ne aflam pe un drum express, am lasat in urma Needhamul si strada principala din Wellesley (pentru ca fiecare oras are un Main Street, cu magazine, baruri, primaria si cateva Biserici, si unde deobicei se petrece totul). Pe stanga isi face aparitia un campus in mijlocul pustietatii, Wellesley College.

Avem o ora de mers si facem un scurt detour ca sa admiram parcul si cladirile vechi ale universitatii. La iesire ne intersectam din nou cu drumul express care de data asta trebuie sa il traversam...iar masinile se opresc desi nu era nici o trecere de pietoni. Din nou dealuri, din nou case rasfirate prin padure amplasate pe malurile a doua lacuri ce le intalnim in calatoria noastra.

Ultimul obstacol, autostrada. Ne despart 15 minute de obiectivul final si avem de ales. Fie o luam cum zice google maps pe telefon, varianta dreapta si simpla, pe autostrada, sau ocolim inca 30 de minute. Iurii e increzator, hai pe autostrada. Eu, obosit intreb...dar tu ai permis de conducere mai Iurii? Cu un zambet nevinovat primesc un raspuns negativ....pai stii tu ca noi nu avem voie cu bicicletele pe autostrada, repet eu. Dar walmartul e acolo, aproape ca il putem vedea, trecem peste doua benzi de circulatie, urcam rampa alaturi de masini si ne regasim ca doi inconstienti pe banda de urgente de pe autostrada. Google maps insista in continuare ca avem voie pe acolo si daca va vine sa credeti cu 5 minute inainte de destinatie, pedaland noi de zor, dam de un semn salvator. O bicicleta cu inscriptia mare sub ea "Share the road"....google avea dreptate.

Am ajuns!! O ora jumate (mai mult spre 2) mai tarziu si doi litrii de apa in minus, suntem la Walmart. Dulciuri cat cuprinde, un raion intreg...in rest un magazin ce aduce mult cu Real de la noi, unde gasesti de toate de la haine la Electronice. Bagam cat putem in rucsacurile cu care am venit, mai facem o pauza la Ben & Jerry's pentru realimentare cu inghetata si ne indreptam spre casa ce am lasat-o in urma. Walmart ramane in zare invaluit de un soare ce apune scaldand totul intr-o lumina calda.

Ne intalnim din nou cu dealurile pe care le-am coborat, iar eu ma stradui din rasputeri sa le dovedesc....inghetata consumata pe fuga atarna greu, dar si oboseala de peste zi. Eu am cerut o cupa mica, cea mai mica, dar la Americani totul vine in marimi mari. Se lasa noaptea dar noi suntem deja la protectia suburbiilor, mai striga cate o batranica dupa noi "you have no lights kids, be careful"...dar ne continuam drumul...inconstienti.





46 de kilometrii mai tarziu si la 7 ore dupa ce am parasit casa noastra de pe Watertown Street, suntem inapoi. Am reusit sa ies din rutina pentru o zi si sa strabat o bucatica minuscula din America cu bicicleta.