One year in US of A

30 Martie 2012, NYC

Acum un an la ora asta tarzie din noapte eram inca in New York City buimac de somn si pe alt fus orar, dupa un zbor de 14 ore via Kiev. Incercam sa gasesc alaturi de Claudiu locatia garii Penn pentru a lua un autobuz spre Boston, ne desparteau 4 ore de destinatia noastra finala. La capatul a aproape 24 de ore on the road incepea Experienta Americana, un loc unde luam totul de la zero. La inceput nu mi-am dat sanse sa prind vara aici si o data cu revenirea lui Claudiu inapoi in tara in Iulie, in mintea mea incoltea deja teama de a mai sta stiind ca acasa ma asteapta poate un viitor mai bun si mai sigur. Dar stii cum e cand alergi la un maraton si cand esti aproape sa te lasi pagubas, tragi de tine si cauti ultimul strop de energie interioara si mai alergi putin si inca putin si tot asa pana la finish. In septembrie mi-am spus ca daca am reusit sa rezist pana atunci as putea sa incerc sa o fac pana la Craciun, doar nu am nimic de pierdut. Ma stabilizasem cu situatia financiara oarecum, planuiam deja iesirea in Mexic si Florida, iar America nu mi se mai parea chiar asa ciudata. Am strans din dinti si lunile au trecut repede, s-a facut Decembrie....dar ma aflam din nou in fata situatiei de a numara zilele in preajma Craciunului cand realizezi ca esti departe de casa, de traditii, de familie si cei dragi.

Mi-am zis ca plec imediat dupa Sarbatori, dar...lucrurile s-au schimbat din nou de parca ceva sau cineva invizibil continua sa ma traga de maneca "mai stai, inca putin...". Si am mai stat, am investit putin in confortul personal, in lucruri de care m-am ferit sa bag bani pe pretextul ca oricum plec si nu are rost investitia. Am luat o saltea noua, am redecorat si mi-am facut viata ceva mai lina. A trecut si iarna si iata-ne full circle din nou pe 30 Martie, de data asta un an mai tarziu. A fost bine, a fost rau, nu stiu...dar pot sa zic ca a fost o experienta de viata.

Nu mai ma aflu in New York City, si nici macar in Brighton, acolo unde m-am cazat pentru prima noapte in USA, intr-o camaruta mai mica ca o camera de camin studentesc, plina de praf cu mobila invechita, intr-o casa guvernata de o koreanca care inca nu stiu daca era din nord sau sud. Intre timp am ajuns in Newton la granita cu Watertown si intre comunitatea italiana si cea armeana. O descriere perfecta a ceea ce inseamna USA, o amestecatura de popoare, imigranti, oameni veniti de peste tot in cautarea unui trai mai bun, a visului american. Eu nu stiu inca ce caut, cu atat mai putin daca voi gasi ceva, dar nu plec inca, nu ma dau batut, not just yet.

30 martie 2013 - Newton,MA

Am inceput blogul ca niste scrisori spre casa, spre Romania, si s-a transformat pas cu pas intr-un jurnal de calatorie in care am incercat sa prezint cu bune si cu rele experienta mea de aici din Boston. Ma mai asteapta 6 luni de America pana la incheierea programului meu, 6 luni in care voi incerca sa make the best of it atat cat ma mai tin balamalele vorba lu tata-meu. Ce va fi dupa aceea nu stiu, dar stiu ca nu regret alegerea facuta. Experienta Americana m-a schimbat si mi-a deschis noi orizonturi, m-a invatat cate ceva despre viata. Intre timp a luat si tatal meu viza ca tot vorbim de el, si nu oricum si pe 10 ani (runs in the family). Prin urmare daca nu merge eu acasa, vine casa la mine :). Intr-un an in care m-am luptat sa ma adaptez aici si sa dramuiesc bine putinii bani castigati, nu mi-am permis sa revin in Romania, si nicidecum nu imi imaginam ca va trece un an si mai ales ca in loc sa merg eu ma va vizita tata aici. Dar intr-un fel e bine asa, totul se intampla cu un motiv si exista o explicatie. Nu mai numar zilele ci numar saptamanile, m-am obisnuit sa imi spal hainele la laundromat, sa traiesc fara luxul de a avea o masina sau un televizor, si sa fac cumparaturi, gatit si alte cele traind intr-o tara unde nu am nici un prieten roman. Am invatat cu alte cuvinte sa ma descurc cu putin si sa traiesc mai simplu, si am mai invatat ca aici in America poti sa ajungi cineva, dar takes time, a lot of time and hard work. Ce am facut sa sarbatoresc un an aici? Nimic special, am cumparat niste zacusca (am gasit in sfarsit) si ceva Vegeta de la un magazin armean, am mancat pentru prima oara pizza armeana (ceva foarte interesant), si am facut o plimbare pe marginea unui lac prin Sommerville, oricum cu mult mai mult decat fac eu intr-o sambata obisnuita.

Dar cum am ajuns aici?! Relativ simplu, am cautat pe google (raspunsul la toate intrebarile), am aplicat pentru un internship pe program de viza J-1 in domeniul IT. Am sustinut un interviu si am urmat un proces de vreo 3 luni pentru obtinere de acte, mers la ambasada, viza si vreo 3000 de dolari cheltuiti. Dar o sa revin cu un post dedicat, pana atunci experienta mea Americana continua...(si daca va spun ca o fata m-a determinat sa aplic pentru programul in USA, o sa spuneti ca sunt nebun, dar a fost probabil unul din cele mai bune lucruri pe care mi le putea darui).

US Tax Refund

A sosit taras si grabit si momentul mult asteptat. Cu putin inainte sa implinesc un anisor in USA, voi beneficia de niste banuti in plus...bineveniti de altfel. Pe parcursul ultimului an, incepand din Aprilie 2012 cand am sosit in US, am platit constiincios luna de luna taxe la stat (Massachusetts tax) si taxe federale (Federal taxes), care merg la guvernul tarii. Acum it's pay back time, in cazul meu..dar se putea si invers

Pe parcursul ultimelor 12 luni am adunat cam $2143 in taxe federale si vreo $700 in taxe platite la stat. Daca nu as fi  fost pe viza de tip J1 (studii/training), as mai fii platit si taxe sociale plus asigurare de sanatate. Nivelul de taxare este undeva la 17-18% (taxele federale + cele de stat). La fiecare inceput de an, angajatorul iti va oferi pana cel tarziu in luna Februarie un formular W-2 (Wage and Tax statement), care iti prezinta situatia financiara pe anul precedent (ce income ai avut si cate taxe ai platit). In continuare treaba ta e sa gasesti fie un contabil fie o firma care se ocupa de returnarea taxelor. E un proces obligatoriu care trebuie sa il faci la fiecare inceput de an, si e posibil sa primesti bani inapoi sau sa trebuiasca sa platesti mai multe taxe (totul depinde de nivelul de salarizare pe care il ai si daca da sau nu cu virgula in final).

De exemplu daca esti un burlac ca mine, si nu ai persoane in intretinere te vei ghida dupa urmatoarele (care se refera doar la taxele federale, cele mai semnificative ca valoare).

• 10% on taxable income from $0 to $8,700, plus
• 15% on taxable income over $8,700 to $35,350, plus
• 25% on taxable income over $35,350 to $85,650, plus
• 28% on taxable income over $85,650 to $178,650, plus
• 33% on taxable income over $178,650 to $388,350, plus
• 35% on taxable income over $388,350. 

Deci daca ai un venit de $15000 sa zicem pe an, atunci ceea ce e pana la $8700 se taxeaza cu 10%, iar ceea ce e peste cu 15%.

Formular W-2

Variantele ieftine ar fi fost sa merg la HR Block sau Turbo Tax (online), si plateam undeva la 50-100$ ca sa mi se faca taxele (sau sa le fac eu in varianta online). Din pacate fiind pe viza J1 trebuie sa completez un alt tip de formular, 1040NR (US non resident), deci atentie! Daca sunteti in cazul acesta trebuie neaparat sa mergeti pe varianta unui contabil autorizat care va va costa de la $100 (eu am platit $195 pentru ca traiesc intr-un stat cu fiscalitate ridicata). Deasemenea in cazul acestui formular, taxele nu se trimit in format electronic ci in plic, deci perioada de returnare se cam dubleaza.

Daca se trimit in format electronic dureaza intre 2-3 saptamani procesarea taxelor. In schimb daca se trimit prin posta cum am facut eu, pentru cele de stat (care sunt locale) dureaza 2-3 saptamani, si aproximativ 5-6 saptamani pentru cele federale.

Acum treaba contabilului este sa gaseasca impreuna cu voi, deduceri.
http://en.wikipedia.org/wiki/Itemized_deduction

1. Taxele de stat

Aici nu se primesc prea multi bani, se pot deduce banii cheltuiti pe transportul in comun (tine de statul in care esti), si alte cateva chestii (chirie de ex), dar procentajul de return este undeva la 10% cel mult din taxele platite, nesemnificativ dar sunt niste bani.

2. Taxele federale

Deducerile aplicate la venitul total pe care il ai, vor scadea suma care este taxabila. Se incepe cu cele standard, care sa aveti in vedere ca sunt diferite pentru cei care completeaza formularul 1040NR, si se situeaza undeva la 50% ca valoare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Standard_deduction

Guvernul federal iti aplica o anumita suma care e scutita de taxe, $3800 in cazul meu pe viza J1, si mai mare in cazul unui rezident.
Daca luam exemplul concret cu o suma fictiva. Sa zicem ca eu am facut  $15720 pe 2012 ceea ce nu e departe de adevar. Deci $15720 - $3800 = $11920  taxabili.

Conform tax brackets $8700 sunt taxati cu 10%, deci va trebui sa platesc $870 taxe federale, si $11920 - $8700 = $3220 vor fi taxati cu 15%, deci alti $483.

Rezulta ca taxele mele federale vor fi $870 + $483 = $1353

Eu am platit total $2143 in federal taxes => statul federal trebuie sa imi returneze in acest moment $790 in taxe federale.

Apoi se aplica deduceri itemizate (Itemized deductions).

• Daca ai dat bani in scopuri caritabile (trebuie sa ai chitante care deobicei se obtin usor, si in alb si le poti completa tu cu cat doresti, dar sa fie de bun simt pt ca altfel vine IRS/fiscul si te verifica). Daca nu ai dat bani in scopuri caritabile mai mult de $500, nu ai nevoie de chitanta. Poti sa ai rate, cheltuieli cu scoala, copii in intretinere si lista continua si e foarte lunga. 

• In cazul meu cu viza J1, am pus cheltuieli de relocare. Deci costurile pentru initierea programului si biletul de avion aici (in jur de $3000) total. Acestea au fost deduse din venitul taxabil, (moving expenses), atentie trebuie sa fie cheltuieli in interes de servici.
• Am mai pus si Job search related expenses (adica cheltuieli pentru gasirea unui job pe teritoriu american in cazul meu)
• Taxa platita contabilului (pe anul precedent, nu e cazul meu) poate fi considerata ca o deducere, bani platiti la dentist sau cheltuieli medicale nerambursate de asigurare. 
• Deasemenea poti deduce cheltuieli pentru transportul la servici daca folosesti masina personala, cheltuieli cu telefonul (daca e in interes de servici), ipoteci, imprumuturi, si alte chestii.

Toate aceste deduceri se scad din venitul taxabil ramas  $11920, si se reiau pasii precedenti cu procentajele.

Refundul de la stat (Massachusetts)

Ceea ce ramane este venitul care va fi taxat in functie de acel bracket (in cazul de fata 10% pentru ca am scazut sub $8700). Si astfel aflii cat trebuia sa fii platit taxe federale pe anul precedent. Daca ai platit mai mult pe parcursul anului, atunci formula e simpla, taxe federale platite - taxe federale care ar fii trebuit sa le platesti dupa aceste calcule = Refund-ul care il vei primi.

In cazul meu grosul a fost asigurat de moving expenses in interes de servici, in rest nu s-au putut aplica prea multe deduceri, si astfel rata de refund a fost undeva la putin peste 60% din taxele platite pe anul precedent, ceea ce e rezonabil.

Sper ca va ajuta informatiile acestea in special pe cei care veniti cu Work and Travel (costurile pentru program pot si trebuie sa fie deduse din banii platiti de voi pentru taxe).

Downtown

Cum se vede Bostonul dintr-un zgarienor

Am evitat sa scriu in jurnalul de "calatorie" si despre chestiuni ce tin de servici si cu ce ma ocup eu aici ca sa castig un ban cinstit. Le-am considerat prea personale la un moment dat, iar situatia sumbra de la inceput nu mi-a dat prea multe perspective de a scrie povesti frumoase. Situatia s-a incalzit treptat si s-a transformat intr-o primavara usoara dar in care iarna isi mai arata uneori coltii, oricum mai e mult pana departe. Unul din aceste momente primavaratice din cariera mea Americana a fost sedinta de acum o saptamana din Downtown Boston.

Pe scurt acum 2 luni si ceva m-am scuturat de statutul de intern developer si am preluat atributii de technical lead. Adica omul bun la toate care are grija ca programatorii sa isi faca treaba si structureaza un proces prin care clientii sa isi primeasca la timp proiectele (ca orice roman inventiv si priceput). Unul din aceste proiecte s-a finalizat de curand, si am fost invitat alaturi de Project Manager la sediul companiei pentru a face o prezentare dupa lansare si a tine un mic training de predare a proiectului.

Aceste meetinguri sunt probabil highlightul meseriei mele. Momentul in care vezi multumirea de chipurile oamenilor si stii ca toate acele secvente de frustrare din timpul productiei dispar si se estompeaza. Asa ca mi-am schimbat hainele comode de developer, m-am echipat intr-un costum si cravata (noroc ca le-am luat din Romania) si dis de dimineata revizitam centrul Bostonului, districtul financiar. Costum e mult zis, pentru ca am combinat-o pe stilul american cu o pereche de jeansi negrii. Pentru prima oara aveam sa intru intr-unul din zgarienorii cu care facusem poze acum un an cand am sosit in State. La intrare o receptie, actele la control si scopul + durata vizitei. Am scos buimac permisul de conducere din Romania (care spre norocul meu e scris si in Engleza, un lucru bun facut de Politia Romana). Negrul masiv de la receptie l-a privit, s-a uitat la mine incercand sa ma recunoasca in poza facuta la 18 ani, si apoi s-a straduit sa imi pronunte numele de familie corect in timp ce suna la biroul unde eram asteptati ca sa confirme vizita. Cateva minute mai tarziu ne aflam in lift spre etajul 27. O calatorie care a durat cam 3-4 secunde, si odata ajuns sus m-am trezit cu urechile infundate. Din nou o receptie si geamuri mari de sticla...o domnisoara ne preia si ne duce in sala de sedinte unde imi instalez laptopul. Sali de sedinte care le-am vazut doar in filme si unde visam intr-o buna zi sa ajung. Discutiile si trainingul au durat pana in preajma pranzului cand am luat binemeritata pauza de masa. Meniul fusese stabilit cu o zi inainte si fusesem intrebat ce prefer, eu alegand un fel cel putin interesant, pastrama romaneasca (ironia sortii era in meniu).

Sa fii intr-un zgarienor, mancand "rumanian pastrami" intr-o sala de sedinte cu vedere spre downtown boston e nepretuit. Dupa terminarea sedintei am trecut prin cateva birouri si am putut sa am o vedere mai buna. Unul din managerii firmei uitandu-se pe geam si vazand bucuria din ochii mei, a remarcat ca deobicei cand are o decizie importanta de luat se uita si el pe geam la oamenii care se vedeau ca furnicile. Il ajuta sa se relaxeze, dar ca drumul pana la un astfel de birou e lung si imi doreste ca intr-o buna zi sa am si eu unul la fel. Cum necum tot la mancare am ajuns...ce sa-i faci, unul din hobbyurile mele (noroc ca nu se depune). O sa revin cu detalii mai multe pe viitor despre ce muncesc pe aici, cum am ajuns sa am contractul asta, si care sunt pasii de urmat. Sunt sigur ca sunt destui interesati la o alternativa la work and travel.

Inapoi spre Romania

Ma indrept cu pasi repezi spre implinirea unui an de cand sunt in America, si totodata a unui an de cand nu am mai fost acasa in Romania. Mi s-a cam urat si de conversatii pe Skype, facebook...si oricat de evoluata ar fi tehnologia moderna tot nu tine loc de realitate.

Pana acum m-au impiedicat atat lipsa banilor cat si a zilelor de concediu (in America sunt doar 10 zile de concediu pe an). Dar "enough is enough". Motivat si de faptul ca un foarte bun prieten se casatoreste in luna mai, dar si de dorul de casa si familie, am luat azi in sfarsit biletele.

Dupa o scurta vanatoare in care pretul urmarit fluctua mai mult spre 1000 decat in jos, am ochit azi si am tintit un zbor Lufthansa direct spre Timisoara cu escale in Zurich si Munchen (destul de ironic dupa ce am lucrat in Zurich si am un fost coleg de servici in Munchen). 1140$ cu tot cu taxe pentru un round trip flight, si niciodata nu am crezut ca o sa ma bucur ca un copil pentru ca am cheltuit atatia bani, si nu ca sa zbor intr-o destinatie exotica ci ca sa ma duc in Timisoara. Imi voi petrece 2 saptamani de vacanta in Romania, iar la intoarcere am noroc de un zbor cu doar o escala (de 1 ora in Munchen).

Deci Romania ready or not, here I come, 15 Mai - 1 Iunie.