One year in US of A

30 Martie 2012, NYC

Acum un an la ora asta tarzie din noapte eram inca in New York City buimac de somn si pe alt fus orar, dupa un zbor de 14 ore via Kiev. Incercam sa gasesc alaturi de Claudiu locatia garii Penn pentru a lua un autobuz spre Boston, ne desparteau 4 ore de destinatia noastra finala. La capatul a aproape 24 de ore on the road incepea Experienta Americana, un loc unde luam totul de la zero. La inceput nu mi-am dat sanse sa prind vara aici si o data cu revenirea lui Claudiu inapoi in tara in Iulie, in mintea mea incoltea deja teama de a mai sta stiind ca acasa ma asteapta poate un viitor mai bun si mai sigur. Dar stii cum e cand alergi la un maraton si cand esti aproape sa te lasi pagubas, tragi de tine si cauti ultimul strop de energie interioara si mai alergi putin si inca putin si tot asa pana la finish. In septembrie mi-am spus ca daca am reusit sa rezist pana atunci as putea sa incerc sa o fac pana la Craciun, doar nu am nimic de pierdut. Ma stabilizasem cu situatia financiara oarecum, planuiam deja iesirea in Mexic si Florida, iar America nu mi se mai parea chiar asa ciudata. Am strans din dinti si lunile au trecut repede, s-a facut Decembrie....dar ma aflam din nou in fata situatiei de a numara zilele in preajma Craciunului cand realizezi ca esti departe de casa, de traditii, de familie si cei dragi.

Mi-am zis ca plec imediat dupa Sarbatori, dar...lucrurile s-au schimbat din nou de parca ceva sau cineva invizibil continua sa ma traga de maneca "mai stai, inca putin...". Si am mai stat, am investit putin in confortul personal, in lucruri de care m-am ferit sa bag bani pe pretextul ca oricum plec si nu are rost investitia. Am luat o saltea noua, am redecorat si mi-am facut viata ceva mai lina. A trecut si iarna si iata-ne full circle din nou pe 30 Martie, de data asta un an mai tarziu. A fost bine, a fost rau, nu stiu...dar pot sa zic ca a fost o experienta de viata.

Nu mai ma aflu in New York City, si nici macar in Brighton, acolo unde m-am cazat pentru prima noapte in USA, intr-o camaruta mai mica ca o camera de camin studentesc, plina de praf cu mobila invechita, intr-o casa guvernata de o koreanca care inca nu stiu daca era din nord sau sud. Intre timp am ajuns in Newton la granita cu Watertown si intre comunitatea italiana si cea armeana. O descriere perfecta a ceea ce inseamna USA, o amestecatura de popoare, imigranti, oameni veniti de peste tot in cautarea unui trai mai bun, a visului american. Eu nu stiu inca ce caut, cu atat mai putin daca voi gasi ceva, dar nu plec inca, nu ma dau batut, not just yet.

30 martie 2013 - Newton,MA

Am inceput blogul ca niste scrisori spre casa, spre Romania, si s-a transformat pas cu pas intr-un jurnal de calatorie in care am incercat sa prezint cu bune si cu rele experienta mea de aici din Boston. Ma mai asteapta 6 luni de America pana la incheierea programului meu, 6 luni in care voi incerca sa make the best of it atat cat ma mai tin balamalele vorba lu tata-meu. Ce va fi dupa aceea nu stiu, dar stiu ca nu regret alegerea facuta. Experienta Americana m-a schimbat si mi-a deschis noi orizonturi, m-a invatat cate ceva despre viata. Intre timp a luat si tatal meu viza ca tot vorbim de el, si nu oricum si pe 10 ani (runs in the family). Prin urmare daca nu merge eu acasa, vine casa la mine :). Intr-un an in care m-am luptat sa ma adaptez aici si sa dramuiesc bine putinii bani castigati, nu mi-am permis sa revin in Romania, si nicidecum nu imi imaginam ca va trece un an si mai ales ca in loc sa merg eu ma va vizita tata aici. Dar intr-un fel e bine asa, totul se intampla cu un motiv si exista o explicatie. Nu mai numar zilele ci numar saptamanile, m-am obisnuit sa imi spal hainele la laundromat, sa traiesc fara luxul de a avea o masina sau un televizor, si sa fac cumparaturi, gatit si alte cele traind intr-o tara unde nu am nici un prieten roman. Am invatat cu alte cuvinte sa ma descurc cu putin si sa traiesc mai simplu, si am mai invatat ca aici in America poti sa ajungi cineva, dar takes time, a lot of time and hard work. Ce am facut sa sarbatoresc un an aici? Nimic special, am cumparat niste zacusca (am gasit in sfarsit) si ceva Vegeta de la un magazin armean, am mancat pentru prima oara pizza armeana (ceva foarte interesant), si am facut o plimbare pe marginea unui lac prin Sommerville, oricum cu mult mai mult decat fac eu intr-o sambata obisnuita.

Dar cum am ajuns aici?! Relativ simplu, am cautat pe google (raspunsul la toate intrebarile), am aplicat pentru un internship pe program de viza J-1 in domeniul IT. Am sustinut un interviu si am urmat un proces de vreo 3 luni pentru obtinere de acte, mers la ambasada, viza si vreo 3000 de dolari cheltuiti. Dar o sa revin cu un post dedicat, pana atunci experienta mea Americana continua...(si daca va spun ca o fata m-a determinat sa aplic pentru programul in USA, o sa spuneti ca sunt nebun, dar a fost probabil unul din cele mai bune lucruri pe care mi le putea darui).

US Tax Refund

A sosit taras si grabit si momentul mult asteptat. Cu putin inainte sa implinesc un anisor in USA, voi beneficia de niste banuti in plus...bineveniti de altfel. Pe parcursul ultimului an, incepand din Aprilie 2012 cand am sosit in US, am platit constiincios luna de luna taxe la stat (Massachusetts tax) si taxe federale (Federal taxes), care merg la guvernul tarii. Acum it's pay back time, in cazul meu..dar se putea si invers

Pe parcursul ultimelor 12 luni am adunat cam $2143 in taxe federale si vreo $700 in taxe platite la stat. Daca nu as fi  fost pe viza de tip J1 (studii/training), as mai fii platit si taxe sociale plus asigurare de sanatate. Nivelul de taxare este undeva la 17-18% (taxele federale + cele de stat). La fiecare inceput de an, angajatorul iti va oferi pana cel tarziu in luna Februarie un formular W-2 (Wage and Tax statement), care iti prezinta situatia financiara pe anul precedent (ce income ai avut si cate taxe ai platit). In continuare treaba ta e sa gasesti fie un contabil fie o firma care se ocupa de returnarea taxelor. E un proces obligatoriu care trebuie sa il faci la fiecare inceput de an, si e posibil sa primesti bani inapoi sau sa trebuiasca sa platesti mai multe taxe (totul depinde de nivelul de salarizare pe care il ai si daca da sau nu cu virgula in final).

De exemplu daca esti un burlac ca mine, si nu ai persoane in intretinere te vei ghida dupa urmatoarele (care se refera doar la taxele federale, cele mai semnificative ca valoare).

• 10% on taxable income from $0 to $8,700, plus
• 15% on taxable income over $8,700 to $35,350, plus
• 25% on taxable income over $35,350 to $85,650, plus
• 28% on taxable income over $85,650 to $178,650, plus
• 33% on taxable income over $178,650 to $388,350, plus
• 35% on taxable income over $388,350. 

Deci daca ai un venit de $15000 sa zicem pe an, atunci ceea ce e pana la $8700 se taxeaza cu 10%, iar ceea ce e peste cu 15%.

Formular W-2

Variantele ieftine ar fi fost sa merg la HR Block sau Turbo Tax (online), si plateam undeva la 50-100$ ca sa mi se faca taxele (sau sa le fac eu in varianta online). Din pacate fiind pe viza J1 trebuie sa completez un alt tip de formular, 1040NR (US non resident), deci atentie! Daca sunteti in cazul acesta trebuie neaparat sa mergeti pe varianta unui contabil autorizat care va va costa de la $100 (eu am platit $195 pentru ca traiesc intr-un stat cu fiscalitate ridicata). Deasemenea in cazul acestui formular, taxele nu se trimit in format electronic ci in plic, deci perioada de returnare se cam dubleaza.

Daca se trimit in format electronic dureaza intre 2-3 saptamani procesarea taxelor. In schimb daca se trimit prin posta cum am facut eu, pentru cele de stat (care sunt locale) dureaza 2-3 saptamani, si aproximativ 5-6 saptamani pentru cele federale.

Acum treaba contabilului este sa gaseasca impreuna cu voi, deduceri.
http://en.wikipedia.org/wiki/Itemized_deduction

1. Taxele de stat

Aici nu se primesc prea multi bani, se pot deduce banii cheltuiti pe transportul in comun (tine de statul in care esti), si alte cateva chestii (chirie de ex), dar procentajul de return este undeva la 10% cel mult din taxele platite, nesemnificativ dar sunt niste bani.

2. Taxele federale

Deducerile aplicate la venitul total pe care il ai, vor scadea suma care este taxabila. Se incepe cu cele standard, care sa aveti in vedere ca sunt diferite pentru cei care completeaza formularul 1040NR, si se situeaza undeva la 50% ca valoare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Standard_deduction

Guvernul federal iti aplica o anumita suma care e scutita de taxe, $3800 in cazul meu pe viza J1, si mai mare in cazul unui rezident.
Daca luam exemplul concret cu o suma fictiva. Sa zicem ca eu am facut  $15720 pe 2012 ceea ce nu e departe de adevar. Deci $15720 - $3800 = $11920  taxabili.

Conform tax brackets $8700 sunt taxati cu 10%, deci va trebui sa platesc $870 taxe federale, si $11920 - $8700 = $3220 vor fi taxati cu 15%, deci alti $483.

Rezulta ca taxele mele federale vor fi $870 + $483 = $1353

Eu am platit total $2143 in federal taxes => statul federal trebuie sa imi returneze in acest moment $790 in taxe federale.

Apoi se aplica deduceri itemizate (Itemized deductions).

• Daca ai dat bani in scopuri caritabile (trebuie sa ai chitante care deobicei se obtin usor, si in alb si le poti completa tu cu cat doresti, dar sa fie de bun simt pt ca altfel vine IRS/fiscul si te verifica). Daca nu ai dat bani in scopuri caritabile mai mult de $500, nu ai nevoie de chitanta. Poti sa ai rate, cheltuieli cu scoala, copii in intretinere si lista continua si e foarte lunga. 

• In cazul meu cu viza J1, am pus cheltuieli de relocare. Deci costurile pentru initierea programului si biletul de avion aici (in jur de $3000) total. Acestea au fost deduse din venitul taxabil, (moving expenses), atentie trebuie sa fie cheltuieli in interes de servici.
• Am mai pus si Job search related expenses (adica cheltuieli pentru gasirea unui job pe teritoriu american in cazul meu)
• Taxa platita contabilului (pe anul precedent, nu e cazul meu) poate fi considerata ca o deducere, bani platiti la dentist sau cheltuieli medicale nerambursate de asigurare. 
• Deasemenea poti deduce cheltuieli pentru transportul la servici daca folosesti masina personala, cheltuieli cu telefonul (daca e in interes de servici), ipoteci, imprumuturi, si alte chestii.

Toate aceste deduceri se scad din venitul taxabil ramas  $11920, si se reiau pasii precedenti cu procentajele.

Refundul de la stat (Massachusetts)

Ceea ce ramane este venitul care va fi taxat in functie de acel bracket (in cazul de fata 10% pentru ca am scazut sub $8700). Si astfel aflii cat trebuia sa fii platit taxe federale pe anul precedent. Daca ai platit mai mult pe parcursul anului, atunci formula e simpla, taxe federale platite - taxe federale care ar fii trebuit sa le platesti dupa aceste calcule = Refund-ul care il vei primi.

In cazul meu grosul a fost asigurat de moving expenses in interes de servici, in rest nu s-au putut aplica prea multe deduceri, si astfel rata de refund a fost undeva la putin peste 60% din taxele platite pe anul precedent, ceea ce e rezonabil.

Sper ca va ajuta informatiile acestea in special pe cei care veniti cu Work and Travel (costurile pentru program pot si trebuie sa fie deduse din banii platiti de voi pentru taxe).

Downtown

Cum se vede Bostonul dintr-un zgarienor

Am evitat sa scriu in jurnalul de "calatorie" si despre chestiuni ce tin de servici si cu ce ma ocup eu aici ca sa castig un ban cinstit. Le-am considerat prea personale la un moment dat, iar situatia sumbra de la inceput nu mi-a dat prea multe perspective de a scrie povesti frumoase. Situatia s-a incalzit treptat si s-a transformat intr-o primavara usoara dar in care iarna isi mai arata uneori coltii, oricum mai e mult pana departe. Unul din aceste momente primavaratice din cariera mea Americana a fost sedinta de acum o saptamana din Downtown Boston.

Pe scurt acum 2 luni si ceva m-am scuturat de statutul de intern developer si am preluat atributii de technical lead. Adica omul bun la toate care are grija ca programatorii sa isi faca treaba si structureaza un proces prin care clientii sa isi primeasca la timp proiectele (ca orice roman inventiv si priceput). Unul din aceste proiecte s-a finalizat de curand, si am fost invitat alaturi de Project Manager la sediul companiei pentru a face o prezentare dupa lansare si a tine un mic training de predare a proiectului.

Aceste meetinguri sunt probabil highlightul meseriei mele. Momentul in care vezi multumirea de chipurile oamenilor si stii ca toate acele secvente de frustrare din timpul productiei dispar si se estompeaza. Asa ca mi-am schimbat hainele comode de developer, m-am echipat intr-un costum si cravata (noroc ca le-am luat din Romania) si dis de dimineata revizitam centrul Bostonului, districtul financiar. Costum e mult zis, pentru ca am combinat-o pe stilul american cu o pereche de jeansi negrii. Pentru prima oara aveam sa intru intr-unul din zgarienorii cu care facusem poze acum un an cand am sosit in State. La intrare o receptie, actele la control si scopul + durata vizitei. Am scos buimac permisul de conducere din Romania (care spre norocul meu e scris si in Engleza, un lucru bun facut de Politia Romana). Negrul masiv de la receptie l-a privit, s-a uitat la mine incercand sa ma recunoasca in poza facuta la 18 ani, si apoi s-a straduit sa imi pronunte numele de familie corect in timp ce suna la biroul unde eram asteptati ca sa confirme vizita. Cateva minute mai tarziu ne aflam in lift spre etajul 27. O calatorie care a durat cam 3-4 secunde, si odata ajuns sus m-am trezit cu urechile infundate. Din nou o receptie si geamuri mari de sticla...o domnisoara ne preia si ne duce in sala de sedinte unde imi instalez laptopul. Sali de sedinte care le-am vazut doar in filme si unde visam intr-o buna zi sa ajung. Discutiile si trainingul au durat pana in preajma pranzului cand am luat binemeritata pauza de masa. Meniul fusese stabilit cu o zi inainte si fusesem intrebat ce prefer, eu alegand un fel cel putin interesant, pastrama romaneasca (ironia sortii era in meniu).

Sa fii intr-un zgarienor, mancand "rumanian pastrami" intr-o sala de sedinte cu vedere spre downtown boston e nepretuit. Dupa terminarea sedintei am trecut prin cateva birouri si am putut sa am o vedere mai buna. Unul din managerii firmei uitandu-se pe geam si vazand bucuria din ochii mei, a remarcat ca deobicei cand are o decizie importanta de luat se uita si el pe geam la oamenii care se vedeau ca furnicile. Il ajuta sa se relaxeze, dar ca drumul pana la un astfel de birou e lung si imi doreste ca intr-o buna zi sa am si eu unul la fel. Cum necum tot la mancare am ajuns...ce sa-i faci, unul din hobbyurile mele (noroc ca nu se depune). O sa revin cu detalii mai multe pe viitor despre ce muncesc pe aici, cum am ajuns sa am contractul asta, si care sunt pasii de urmat. Sunt sigur ca sunt destui interesati la o alternativa la work and travel.

Inapoi spre Romania

Ma indrept cu pasi repezi spre implinirea unui an de cand sunt in America, si totodata a unui an de cand nu am mai fost acasa in Romania. Mi s-a cam urat si de conversatii pe Skype, facebook...si oricat de evoluata ar fi tehnologia moderna tot nu tine loc de realitate.

Pana acum m-au impiedicat atat lipsa banilor cat si a zilelor de concediu (in America sunt doar 10 zile de concediu pe an). Dar "enough is enough". Motivat si de faptul ca un foarte bun prieten se casatoreste in luna mai, dar si de dorul de casa si familie, am luat azi in sfarsit biletele.

Dupa o scurta vanatoare in care pretul urmarit fluctua mai mult spre 1000 decat in jos, am ochit azi si am tintit un zbor Lufthansa direct spre Timisoara cu escale in Zurich si Munchen (destul de ironic dupa ce am lucrat in Zurich si am un fost coleg de servici in Munchen). 1140$ cu tot cu taxe pentru un round trip flight, si niciodata nu am crezut ca o sa ma bucur ca un copil pentru ca am cheltuit atatia bani, si nu ca sa zbor intr-o destinatie exotica ci ca sa ma duc in Timisoara. Imi voi petrece 2 saptamani de vacanta in Romania, iar la intoarcere am noroc de un zbor cu doar o escala (de 1 ora in Munchen).

Deci Romania ready or not, here I come, 15 Mai - 1 Iunie.

Cati bani lasi la supermarket in America.

Am ajuns si la episodul doi dedicat cheltuielilor din America. Asa cum observa atent si Cristi, nu tineam o evidenta asa atenta nici cand eram in Romania. Dupa ce in primul episod am tratat cheltuielile pe chirie si utilitati de data asta voi vorbi putin despre cati dolari trebui sa scoti din buzunar ca sa ai stomacul plin.

Eu prefer sa gatesc, am ajuns la concluzia ca ies mai ieftin in cele din urma chiar daca implica timp pierdut cu cumparaturile si statul la cratita. Deci o sa ating in prima faza vizita la un supermarket intr-un mod cat mai simplu, afisarea unei liste virtuale de cumparaturi.





De urmarit:

•  Cand vedeti afisat ea = each (pe bucata),
• 1lb (pound) = 450 g (eu rotunjesc direct la jumate de kg ca e mai simplu)
• 1oz (ounce. Sunt 16 oz intr-un pound, deci cam 17 in jumate de kilogram.
• 2qt = 1.89 litri
• 1fl (fluid ounce) = 30 ml
• 1GL (gallon) = 3.78 litrii
• Urmariti weekly special in magazine, veti iesi mai ieftin cu siguranta, sau ofertele cu buy one get one free.
• Obligatoriu primul pas cand pasiti pentru prima oara intr-un supermarket sa aplicati pentru un card de discount. In general e gratis, se poate atasa la chei ca un breloc si se scaneaza la fiecare vizita la magazin. O serie de produse sunt mai ieftin daca acel card este scanat.
• Magazinele intalnite in zona Bostonului (Stop&Shop, Trader's Joe, Shaws/Star Market, Whole Foods, Market Basket, Russo's). 
• preturile sunt afisate pe continut (sa zicem 2pounds are pachetul) si langa scris mai mic per unitate (per pound sa zicem). Urmariti cu atentie preturile scrise mic (per unitate) pentru ca va vor indica care produs este mai ieftin.

Lista de cumparaturi:

suc de mere la 2 litrii	$2-$3
bax apa plata (24 de sticle de 0.5l)	$3
Ulei de masline (1L jumate)	$10 - $14
Sucurile sunt la acelasi pret ca in Romania dar pot fi si mai ieftine.
Mere (1kg si depinde de sortiment) Banane (1kg)	$3.5 - $5.5 $2.3
Struguri (1kg) Lapte (1galon) (depinde de grasime, marca, daca e bio sau nu, etc.)	$5.5 $3
1litru lapte	80 de centi
Cereale (1 cutie)	$2.5 - $6
Peanut butter (450g)	$3.5
Pliculete de ceai	$2.5 - $4
Paine (depinde de calitate)	$0.99 - $4
Gem (400g - 800g)	$2.5 - $4
Portocale (1kg)	$2.5
Iaurt (daca iei pachet e mai ieftin)	80 centi / bucata
Cascaval (e la moda aici)/500g	$5 - $8
Biscuiti (depinde de pachet)	50c - $3
Oua (12)	$2 - $3
Mozzarella (sau alte tipuri de branza rasa) / 250g	$2.5 - $4
Piept de pui dezosat (450g)	$3 - $5
Semipreparate (Doar sa le pui la microwave)	$5 - $12
Pui intreg	$2.3 / kg
Porc (cotlet 450g)	$3.5 - $5
Carne macinata vaca (450g)	$5
O cutie de paste sau spaghetti	$1 - $2
Pasta de rosii condimentata	$2 - $5
Pasta de rosii sau rosii la conserva	50 centi
Cartofi (1kg) (cu cat cumperi cantitate mai mare e mai ieftin, se gasesc la pungi de 3lb, 5lb, 10lb - cel mai ieftin)	90 centi
Ardei (1kg)	$3.5
Rosii (1kg)	$4
Ceapa (1kg)	$3
Ciuperci (450g)	$3.7
Pizza congelata (500g)	$3.5 - $7
Un bax de bere (nu veti gasi la supermarket ci doar in magazine specializate)	$5 - $9
Morcovi (450g)	$2
Fasole la conserva (250g)	$1
Mazare congelata (450g)	$1.5
Crenvursti sau carnati italieni (450g)	$3.5
Orez (900g)	$2.5 - $3.5
Zahar (900g) fie ca e brun sau alb	$2
Sare (650g)	$1
Unt (450g)	$3 - $5
Smantana (450g)	$2
Coca Cola (2L)	$1.67
O sticla de vin	$7 - $15
Guma de mestecat	$1.2 - $4
Prajituri	$2 - $5
Salam (250g)	$5 - $8

 *lista o sa o completez pe masura ce ma mai gandesc si evident mai cumpar, puteti veni cu sugestii ;)

http://www.peapod.com este o resursa buna ca sa vedeti alte alimente si sa va faceti o idee cu privire la preturi. Se poate comanda online (tine de stop&shop) si aduce cumparaturile la usa.

Eu deobicei las cam $30 - $50 la fiecare vizita si ajung cu cheltuielile lunare pentru mancare (o singura persoana) cam la $170 - $240 (in functie de cat de mult ma intind.

Pentru a manca in oras sa fiti pregatiti in functie de situatie.

Localuri ieftine (chains...adica lanturi gen iHop, Unos, Mac, Chipotle, Quiznos, Subway sau localuri mici), veti scoate din buzunar cam asa:

• pizza medie -- $7 - $16
• o supa - $2 - $4
• un sandvis - $5 - $8
• un pranz - $10 -$15

Pentru restaurante sau localuri medii nu scapati fara minim $20, si puteti ajunge lejer la $60 de persoana. In general apetizerele costa in jur de $5 - $10, un desert e cam la fel, primul fel vreo $12 - $25, al doilea fel daca chiar vreti sa mancati bine(deobicei nu mai e necesar), e cam la fel.
Un pahar de vin sau o bere costa cam $5 - $10.

Iar la sfarsit sa va faceti calculul sa lasati bacsisul obligatoriu de 15-20% (se lasa, nu se discuta pentru ca nu e ca in Europa. Aici chiar se uita lumea urat la tine daca nu lasi bacsis peste tot, chiar si la taximetrist). Orice se considera un serviciu (mai putin locuri unde se servesc sandvisuri sau chestii mici), e insotit de un bacsis obligatoriu.

Ca o nota, in Martie va fi saptamana restaurantelor in Boston, unde timp de o saptamana toate restaurantele vor avea acelasi pret.

In episodul urmator voi incerca sa acopar costurile pentru haine, electronice, distractie si astfel sa trag o concluzie si sa avem un total. Cati bani ai nevoie pe luna sa traiesti decent in America.

Winterstorm Nemo

Am tot zis eu ca au fost povesti cele auzite de mine pana acum cu zapezile din Boston si chiar eram dezamagit la un moment dat ca este la fel de putina zapada ca la Timisoara. Asta pana sa vina mega furtuna de acum un weekend. Daca cu Uraganul Sandy am ras de Americani ca au exagerat si s-au panicat, iar sistemul lor invechit de electricitate nu a facut fata, de data asta furtuna a fost pe bune si a lovit din plin Bostonul, asternand nu mai putin de 70-80 centimetrii de zapada, iar in unele locuri peste un metru unde a fost viscolita de vantul buclucas. Eu personal nu am vazut niciodata zapada in asa cantitati astronomice intr-un oras (poate doar la munte). Totul a inceput molcolm vineri dis de dimineata iar pana la pranz era un strat subtire de zapada si o ninsoare marunta. Mi-am petrecut ziua acasa pentru ca preventiv s-au inchis toate scolile si business-urile iar incepand cu ora 4PM in aceeasi zi s-a declarat stare de necesitate (pentru prima oara in ultimii 30 de ani).

Situatia la 9PM

Asta inseamna pe scurt, ca la ora 4PM cand afara inca nu s-au depus 2-3cm de zapada, traficul a fost inghetat la propriu. Masinile de deszapezire patrulau deja de dimineata cand carosabilul era inca uscat relativ si imprastiau sare + nisip din belsug. Am fost sunat de catre nStar (compania de electricitate) si de catre cei de la nationalGrid (Gaz) ca sa fiu atentionat cu privire la furtuna ce se aproprie si masurile de precautie pe care sa le iau. Precum si ca sa fiu asigurat ca ei vor face tot ce le sta in putinta sa nu fie intreruperi in furnizarea de curent sau gaz (ce sa zic, au fost draguti, nu ca i-as fi bagat eu in seama prea mult). La intersectiile principale vedeai deja masini de interventie ale nStar in standby pregatite sa intervina (dar nu a fost cazul, am avut internet ca sa transmit de la fata locului, precum si curent si caldura, mai putin norocosi au fost cei de pe zone de coasta din Cape Cod care au ramas fara caldura si curent o perioada lunga de timp).

Orice sofer prins pe sosea dupa ora 4PM risca asadar fie 500 de dolari amenda sau inchisoare pe un an (cu exceptia masinilor de interventie si aprovizionare), deci astea da reguli de reguli. Deasemenea orice masina parcata pe o artera principala care avea semne de "snow emergency", era ridicata (s-a intamplat asta chiar in fata apartamentului in care locuiesc). Spre seara vantul a prins puteri si in miez de noapte sufla deja cu peste 80km/h iar stratul de zapada era de o palma. Furtuna de abia cum incepea deci si distractia si bucuria mea. Am iesit periodic pe afara desi vantul sufla mai ceva ca pe un varf de munte, si am inregistrat/pozat grozavia, prima mea furtuna americana. Daca ei au luat-o in serios si si-au facut provizii golind rafturile magazinelor pentru mine a fost o adevarata aventura si o bucurie. Am facut totusi la insistentele tatalui o vizita pe la brutarie inainte sa se porneasca viscolul si am luat una din ultimele paini in timp ce in boxele radioului de pe tejghea rasuna melodia "Wild Thing", mi s-a parut hazlie situatia, desprinsa din filme.

Spre orele diminetii vantul sufla mai tare decat uraganul Sandy iar vizibilitatea a scazut la 50 de metrii datorita rafalelor de zapada. Previziunile meteo s-au adeverit iar furtuna a ajuns in top 5 furtuni din toate timpurile ca strat de zapada depusa in Boston in cele din urma. Ninsoarea a continuat sambata pentru inca 12 ore dar viscolul s-a potolit incet incet si a lasat in urma un calm si o liniste binevenita. Pentru prima oara dupa mult timp la fereastra mea amplasata la o strada principala nu s-au mai auzit masinile, ci doar fulgii de zapada.

Se curata zapada

Am scos nasul afara cum s-a mai linistit furtuna si am iesit la pozat. Bucuria oricarui fotograf cu asa multa zapada. Singurele masini intalnite pe sosea erau plugurile (cu zecile) care incercau sa degajeze drumurile cat se poate de repede pentru ca situatia sa revina la normal si masinile ingropate in nameti. In ciuda faptului ca dimineata viscolul era inca in foarte puternic, oamenii iesisera deja la deszapezit aleile, ceea ce nu poate fi decat de laudat. Pe tot parcursul zilei de sambata a ramas in vigoare restrictia de trafic in Massachusetts dar dupamasa deja arterele principale erau curate (incredibil as putea sa spun) si oamenii erau prezenti cu mic cu mare incercand sa curete trotuarele fiecare dupa posibilitati.

Unii cu mini-freze de zapada altii cu clasica lopata sau chiar cu matura. Nu am vazut pe nimeni trist sau abatut pentru ca nins, si am facut o plimbare cam de 2 ore prin nameti. Toti erau cu zambetul pe buze, glumeau...unii mi-au zis ca imi vor cere bani pentru exclusivitate daca trimit pozele la ziare. Iar cei mai multi ma intrebau daca imi place vremea si cum mi se pare.

Masini ingropate in zapada

Am intalnit o doamna in varsta, trecuta de 70 de ani care se oprise in dreptul unei case si incerca sa foloseasca un smartphone pentru a poza zapada. M-am oferit sa o ajut si mi-a povestit ca incearca sa obtina o imagine cu vechea casa in care locuise pentru fica ei care tocmai nascuse. Imi zicea ca in timpul viscolului din 1978 are o poza exact in acelasi loc cu fata ei, si ca atunci isi aminteste sa mai fi fost zapezi asa mari. Povestea s-a intins pe vreo 20 de minute in care am aflat putin din istoria orasului Newton, si cate ceva despre strazile pe care m-am plimbat. Mi-a urat un "take care" cu accent de New England, si mi-am cautat de pozele mele mai departe. Peste tot masinile erau parasite in parcari si ingropate in zapada viscolita, iar trotuarele nu erau circulabile zapada depasind un metru lejer. Dupamasa situatia s-a schimbat, oamenii au iesit cu mic cu mare la deszapezit si te puteai strecura pe alei inguste cu zapada care uneori trecea de un metru jumate (cum fusese data la o parte).

si totusi se circula

Am vazut oameni pe skiuri pe sosele in loc de masini, sau cu acele labe ca rachetele de tenis. Isi faceau drum prin zapada (desi nu era cazul) si se bucurau. In Boston studentii au fost creativi, au iesit cu capace de toaleta, skateboarduri cu rotile demontate sau chiar saltele din camin. Sambata seara cand ninsoare se oprise, masinile incepeau sa isi faca timid aparitia pe sosele desi restrictia era inca in vigoare preventiv pana Duminica. Faptul ca au dat cu sare si nisip inainte sa ninga si pentru ca toata noaptea desi era viscol si furtuna au lucrat non stop au permis ca dupa 24 de ore de ninsoare drumurile sa nu fie blocate. E ceva ce in Romania nu vom vedea niciodata din pacate, pentru ca la noi nu se poate si nu exista resursele de aici asa cum mi-a transmis chiar domnul primar Robu intr-un schimb de replici. I transmit si de data asta cu tot respectul ca nu e vorba de resurse ci de organizare si mentalitate, o mentalitate care la noi nu este si nici nu va fii.

A se observa soseaua curata langa mine

Dupa scurta mea plimbare am "developat imaginile si le-am trimis la Mediafax si cateva agentii de presa. Mi-am amintit de vremurile din liceu cand realizasem un mic foto reportaj si fusese preluat de ProTv pentru stirile de la ora 19. Iata ca dupa aproape 10 ani am ajuns din nou la stiri, de data asta si pe ProTv si pe Antena 3 fiind contactat de ambele trusturi de presa. ProTv-ul mi-a rulat o parte din poze chiar dupa imaginile redate de pe CNN iar Antena 3 a realizat un articol online si mi-a oferit si mie micul meu moment de faima. Un mic catalin radu tanase ratacit in America.

Secventa de stiri de pe ProTV
http://stirileprotv.ro/stiri/international/nord-estul-statelor-unite-ravasit-de-cea-mai-puternica-furtuna-din-ultimii-30-de-ani.html

Articolul de pe Antena 3
http://www.antena3.ro/externe/mii-de-zboruri-anulate-trafic-feroviar-si-rutier-paralizat-vezi-aici-cum-arata-infernul-din-sua-202655.html

Asa ca voi lasa imaginile sa vorbeasca de la sine si sa ne auzim cu bine data viitoare. Am incheiat transmisia, over and out.

Cheltuielile lunare pentru a trai in America, chirie si utilitati

Ma aproprii cu pasi repezi de borna unui an petrecut in America si cred ca a venit momentul unui articol pe care cred ca multi il asteptau, si anume care sunt preturile de aici si de cati bani ai nevoie pentru a avea un trai relativ decent. O sa impart articolul pe categorii si voi trata cheltuielile lunare iar apoi venitul minim si sistemul de taxe din America. A se avea in vedere ca ma refer la Boston si coasta de est, un loc recunoscut ca fiind scump privind nivelul de trai in USA, preturile fiind ceva mai reduse in centrul tarii de exemplu.

Deci sa incepem:

1. Cheltuieli legate de un apartament

Chiriile variaza, daca te multumesti sa stai in suburbii asa cum procedez eu (nu ca nu mi-ar face placere sa locuiesc intr-un penthouse dintr-un zgarienor) dar totusi sa ai acces la mijloacele de transport in comun (autobuze, uneori daca ai noroc liniile de metro de suprafata) atunci vei plati urmatoarele sume:

• pentru un studio (garsoniera) pretul variaza intre $750 - $1200, depinde de dotari (recomand sa cautati apartamente cu confort termic mare, geamuri termopan, izolare buna, si podele din lemn + centrala termica pe gaz si nu petrol).
• pentru un apartament cu un dormitor si sufragerie (one bedroom apartment) veti plati intre $1200 - $1700 dar se poate ajunge si la $2200 - $2500, totul in functie de cat e de aproape de Boston sau cat de bine e amplasata cladirea relativ la transportul in comun si magazine. (si mai ales cat de noua este pentru ca majoritatea cladirilor de aici sunt vechi de sute de ani)
• pentru 2 bedroom apartments (3 camere) preturile sunt intre $1200 - $2500, depinde zona si dotari. 

Evident ca in cazul in care luati un apartament cu mai multe camere, fie aveti o familie sau il impartiti cu roommates (acum incepe sa aiba logica indragitul serial Friends nu :)?)

In Boston preturile sunt deja exorbitante:

• O garsoniera (studio) e undeva cu putin sub $2000, depinde de zona, dar pot ajunge si la $1400 - $1500 daca ai noroc si daca e mai spre periferie (de ex. Fenway - Kenmore).
• apartamente cu 2 camere (1 Bedroom) pleaca de la minim $2000 / lunar spre periferie si ajung si la $3000-$3500

Cateva lucruri ce trebuie urmarite cand se inchiriaza un apartament. Unele au inclus in pretul chiriei curentul si incalzirea deci e bine sa intrebati. Altele ofera masina de spalat si uscator comun cladirii (ceea ce e mare lucru aici pentru ca nu mai trebuie sa mergi pana la un laundromat). Si foarte important sa va asigurati ca centrala termica este pe gaz si nu pe ulei/petrol (costuri foarte mari, aproape duble). In rest sa cautati sa nu fie la strada principala, si sa aiba o izolatie termica buna.

http://boston.apartments.com/
http://www.trulia.com/
http://www.apartmentfinder.com/
http://www.craigslist.org/about/sites/

Si ca incheiere, puteti oricand suna la gaz si curent (nationalgrid si nStar aici in Massachusetts) si cere o lista cu facturile din anul precedent pentru a va face o idee in legatura cu cheltuielile. Apartamentul unde locuiesc acum este unul cu 3 camere (2 dormitoare), iar chiria este undeva la $1200, dar e un caz fericit si special, desi apartamentul este bine amplasat fata de transportul in comun sau magazine, cladirea este veche nu este izolata termic si este amplasata pe strada principala cu mult trafic, + dotarile precare pe care le are, deci nu e un pret tocmai relevant dar un exemplu bun ca puteti cauta si gasi si mai ieftin.

Sa va asteptati deci sa platiti in medie $500 - $700 pe camera daca doriti sa inchiriati un apartament in zona Boston-ului.

2. Cheltuielile cu Utilitatile lunare (la un apartament cu 3 camere):

• Internet (normal pentru ca asta ma intereseaza cel mai mult), variaza intre $20 fara contract pana la $50-$60 pentru o viteza mai mare. Daca doriti si televiziune puteti ajunge la o factura de $100 - $150 (in functie de posturi daca le selectati pe cele de baza veti plati mai putin), mai adaugati si telefon si factura isi ia zborul. Ca optiuni sunt Comcast, Verizon, etc.
• Curent, in lunile de vara cand se foloseste din plin aerul conditionat, costurile cresc (cam 200KWH consumati in medie) si se situeaza undeva la $35-$40 in timp ce in lunile de iarna scade pe la $20 chiar si mai putin. Un kilowat costa cam 5 centi restul fiind costuri de transport, energie verde, taxe etc.
• Caldura, un topic sensibil si care are ponderea cea mai mare in cheltuieli. Daca cladirea dispune de o centrala termica pe gaz atunci aveti noroc si veti plati mai putin. In apartamentul unde locuiesc eu (3 camere), costurile sunt dupa cum urmeaza. Vara in jurul cifrei de $19-$20, pentru ca se plateste doar apa calda (iar aragazul este pe curent), iar in timpul iernii cu termostatul reglat la 21-22 de grade noaptea si caldura oprita pe timpul zilei, factura a urcat progresiv de la $60 in octombrie, la $170 in noiembrie si $240 in decembrie. Estimez cam aceleasi costuri daca nu si mai mari pentru ianuarie si februarie si apoi o scadere progresiva pe masura ce se incalzeste vremea. In schimb daca cladirea unde locuiti are o centrala termica de tip vechi pe petrol, atunci veti avea o factura cel putin dubla daca nu chiar tripla la incalzire, deci atentie mare.Cheltuilile la caldura se pot imparti evident in mod egal pe lunile de vara si atunci se face o estimare si platiti la fel in fiecare luna pentru a fi mai usor de suportat iarna.

Alte cheltuieli nu ar fi, colectarea gunoiului nu se plateste, consumul de apa nici atat si nimic altceva conex.

Voi imparti povestea asta in mai multe episoade pentru a nu va oferi prea mult de lecturat dintr-un singur foc. Asadar in urmatoarea postare voi vorbi despre alimente, haine, iesiri la film, restaurant, etc.