Isla Cozumel -- paradis tropical in Caraibe

Old Chevy Jeep in drum spre San Gervasio

Povestea continua si ajungem cu o seara inainte... Am fost la Carlos, peste drum de hypermarketul Mega, si am negociat un pret bun pentru un mini jeep Chevrolet. Totul se negociaza in Mexic pentru a face un business bun! Mica mea greseala mea a fost sa schimb dolarii in pesos, o greseala si mai mare a fost sa-i schimb in aeroportul Cancun. Moneda oficiala in zonele turistice este dolarul american, iar daca se intampla sa aveti pesos ca mine, tot in dolari veti plati doar ca la un curs total dezavantajos. Pesos sunt totusi utili daca va indepartati de zona turistica sa mancati alaturi de localnici la o "cocina mexicana" (bucatarie mexicana, a nu se traduce mot a mot) de exemplu. Eu recomand cam 1000 de pesos (80$) sa aveti la voi iar restul in USD.

Piramida din San Gervasio

Cu Carlos negocierile au fost dure, dar am obtinut masina la 35$ pe zi. Un "piece of junk" ros de rugina prin care puteai sa vezi soseaua daca trageai presurile la o parte. Dimineata am plecat pe autostrada de 75km care inconjoara insula(da, au autostrada si inca una decenta). Dupa nici 15 minute a zburat prelata ce tinea loc de acoperis si ne-am trezit cu o decapotabila (ce are conditionat iti mai trebuie?)...noroc ca suntem pe o insula tropicala. Mi-l amintesc si acum pe Carlitos care la intrebarea daca masina are ABS ca de altfel la orice intrebare raspundea cu un "si amigo, no worry" insotit de un ranjet mare pe chipul ars de soare, "it has everything, but if you driiink tequila and drive, you have no more insurance my friend". Daca va imaginati asta cu un accent mexican din filme, ati prins ideea.

Iguanele sunt stapanii orasului Maya

Prima oprire a fost la San Gervasio un vechi oras mayas situat in inima insulei si impanzit de iguane care isi faceau siesta la soare. Am ignorat avertismentul de la intrare ca pe langa iguane sunt si tantari insetati de sange european, si dupa nici 10 minute am facut cale intoarsa spre satisfactia mexicanului de la intrare. Told you amigo, you no listen, imi spune el in timp ce ma da cu spray anti tantari. You want the whole tube, ma intreaba  zambind. Il refuz, platesc un dolar si ma aventurez din nou in jungla iar ruinele se arata una cate una. Orasul antic e impresionant, se intinde pe sute si sute de metrii. Nu se compara nici pe departe cu grandoarea de la Chichen Itza, unde totul a fost restaurat si unde aveam sa mergem peste cateva zile. Aici totul a ramas asa cum a fost gasit, s-au incercat ceva restaurari, dar au ramas doar iguanele care isi fac siesta si pazesc bucatile de piatra ramase marturia unei civilizatii antice. San Gervasio a reprezentat un templu si loc de pelerinaj dedicat zeitei fertilitatii Ix Chel. Si in timpuri stravechi reprezenta un loc vizitat de populatia maya, mai ales de femei ce veneau sa aduca ofrande si sa se roage, e cred evident pentru ce.

Stairway to heaven, no t-shirts, no shoes, no worries.

Petrecem putin peste o ora printre ruine, iar la iesire reusesc sa mai fac o negociere cu succes si ma aleg cu un sombrero autentic pe care nu scria "made in china", si care a reprezentat punctul de atractie in zborurile de intoarcere spre USA. Imi amintesc si acum stewardesa din Wisconsin care privind palaria care ma incomoda in timp ce imi faceam loc spre coada avionului, mi-a luat-o spunand "Somebody has been to Mexico, oh dear let me give you a hand with that, we don't want to ruin it". Am dat 18$ pe el, si nu trebuie sa va zic ca la revenirea pe continent in Yucatan l-am gasit cu 15$, deci lectia e clara, suveniruri veti gasi la tot pasul, arata toate la fel...nu va grabiti si mai ales negociati, negociati! Ma sui in Chevy, bag in marsarier si apoi demarez croindu-mi drum spre autostrada prin jungla de la San Gervasio.

E o adevarata placere sa conduc o masina cu schimbator manual dupa 7 luni de pauza. Nu trec 20 de minute si ne aflam la Coconut Bar, no clothes, no t-shirts, no worries, scrie cu litere mari pe semnele de la intrare marcate cu "stairway to heaven". Welcome Amigo, this way...imi spune un mexican cu gura pana la urechi. Trebuie sa va zic ca a facut si un lucru bun Carlos al nostru, ne-a pus o harta sub nas si ne-a pus in tema toate locurile bune de vizitat pe insula. Categoric daca ajungeti pe acolo sa inchiriati o masina pentru 2 zile, e musai daca vreti profitati de insula din plin.

I-au un loc in spatiu la bar in Coconut si privesc in jur. Acoperisul din fan si trestie este tapetat cu tricouri donate de turisti, privesc spre ocean si vad o apa azur si limpede si o plaja pustie. Deasupra intrarii stau atarnati bikini, sutiene si alte piese de lenjerie feminina...ma intreb oare de ce. Barmanul imi pune o pina colada in fata si ma vede nedumerit. You want to know the story amigo, no?! Si, i raspund eu in timp ce imi trece un caiet cu coperti groase in fata mea. Ceea ce credeam eu ca este meniul, era de fapt un album cu fete topless, plin ochi de poze. You see my friend, every girl that comes to Coconut has to take a picture with us, if it's topless she gets a free drink, now you understand Amigo. Scot camera si dau sa fac o poza, dar mexicanul ma opreste si imi arata un semn la stanga mea..."what happens in Coconut, stays in Coconut". Se duce apoi la un dulap de sub semn, il deschide iar inauntru ce credeti....o intreaga biblioteca de albume, sortate cu grija pe ani si luni....un ranjet mare apare pe fata lui.

biblioteca cu albume

Trebuie sa fi servit o groaza de bauturi gratis ma gandesc eu, dar am inteles ideea, fara poze la albume (desi una tot am reusit sa fac). Colegul face o gluma ca isi depune CV-ul sa lucreze la ei, probably the best job in the world. Simt briza oceanului si continui sa imi arunc ochii de jur imprejur, e ca in filmele cu pirati...pe tejghea langa mine sta un papagal, deasupra sunt atarnate placute cu numere de inmatriculare din diverse state, si ti-ar trebui o zi plina sa citesti toate mesajele, tricourile si placutele. Mexicanii se joaca cu sombrero-ul meu, iar unul din ei se intoarce spre mine, "nice one amigo, you made a good deal". Ma mut pe scaunul de vis a vis pentru o poza de colectie, imi asum zambetul cand simt o mana pe umar, si aud intr-o engleza mult mai clara..."you are sitting on the bosses chair, and I am the boss".

Ma asezasem intradevar pe scaunul sefului, iar in fata mea era chiar registrul cu incasari. Dar seful zambeste, ma intreaba de unde sunt, si apoi imi zice "come with me, I will show you the Aligator we have, I see you like to take pictures". Merg cu el in spate, si dam de un aligator urias...dar dupa Everglades in Florida si multi aligatori vazuti de aproape parca nu ma mai impresiona asa mult iar locul lui nu era acolo. Ne luam la revedere de la Jeffe, dau un bacsis pentru ca "good tippers go to Heaven" si lasam in urma Coconut Club pentru urmatoarea oprire plecand pe Elvis Presley Blvd spre Chevroletul din parcare (suna desprins dintr-un film). Unul din semne imi amintesc ca avea o sageata cu destinatia Cuba, 90 de mile. Nu am fost niciodata mai aproape de tara lui Fidel, iar Cozumelul este impanzit de magazine ce vand Cuban Cigars la preturi destul de piperate. Pentru americani este ilegal sa le cumpere din Cuba (au embargo deci nu pot cumpara nimic de acolo), deci Mexicanii le importa si astfel toata treaba devine legala (more or less).

La Bob Marley acasa.

Barul lui Bob Marley, locul unde se opresc Rasta sa bea un rom si sa se bucure de briza oceanului, suntem la "Freedom in Paradise" (http://www.bobmarleybar.com/). Muzica  reggae e la ea acasa aici, si e un loc ideal daca vrei sa te relaxezi intr-un hamac, cu un coctail si sa privesti soarele cum se joaca cu valurile oceanului, de fapt care valuri? Apa e asa linistita si limpede ca pare prea frumos sa fie adevarat. Aici am luat si pranzul, un peste de ocean caruia nu-i mai stiu numele, in sos de usturoi, stins cu o margarita si guacamole....delicios. Frica ca voi avea probleme cu stomacul de la apa sau gheata contaminata a inceput sa dispara.

Lipsesc doar fetele

Aveam fobia din USA cand citisem mai multe articole ca apa din Mexic nu e buna, si trebuie sa am mare grija la gheata ce o pun in cotailuri (urmariti daca e sigilata si provine din pungi, nu e facuta acolo). Dar pana la urma "caca pasa" sau shit happens...asa ca nu am nimic de pierdut. La rasta's aceeasi poveste, ei aveau pana si 2 scaune puse pe plaja cu o inscriptie elocventa "Topless pictures, free Tequila, yeah man!"...si mentionat mic intr-un colt, "only ladies". Aceleasi albume ca si la Coconut, se pare ca e traditie pe mica insula din Cozumel si nici nu imi pot imagina ce e aici in sezon.

Dupamasa a fost petrecuta in hamac, citind Hemingway (o carte de razboi nu prea potrivita pentru decorul in care ma aflam), si o data la fiecare 30 de minute intrerupeam siesta cu o pauza de ocean pentru a ma racori. In perioada asta nu e cald in Cozumel, cam 29 - 30 de grade pentru ca e extrasezon, si asa se explica si lipsa turistilor sau plajele pustii de pe cealalta parte a insulei...liniste deplina. Seara si apusul m-au prins cativa kilometrii mai aproape de San Miguel, orasul unde se afla si hotelul la care eram cazat, si singura asezare de pe insula. Am incercat in zadar sa merg pe plajele mai cunoscute si situate mai aproape de statiune (eg. San Francisco), dar toate se inchideau dupa ora 5PM, si nici nu vi le recomand pentru ca sunt mai comerciale, mai turistice. In schimb am tras pe dreapta la Punta Sur...din nou o locatie cu masaj, piscina, sezloange si hamace. E simplu, comanzi o bautura si poti lenevi acolo intr-un hamac fara nici un cost suplimentar si fara sa iti aibe nimeni grija. Cand ti se face foame te deplasezi pana la bar si comanzi o Fajitas sau Tacos si revi apoi in hamac, luand un pranz cu vedere la ocean. Ma asez intr-un sezlong indreptat spre albastrul nesfarsit al Caraibelor si continui sa citesc...in spate se aude o formatie mexicana cantand La Cucaracha, chiar nu poate fi mai bine de atat. Regret ca nu am incercat masajul, dar la 30$ pe ora mi s-a parut la acel moment cam scump, desi poate meritam o relaxare completa. Spre dupamasa tarziu, si-a facut aparitia si un autobuz cu turisti din cei care sosisera cu nava de croaziera.

Atmosfera s-a animat brusc iar linistea si pacea mea interioara au disparut odata noii veniti. M-am refugiat in apa calda a oceanului, mangaiata de soarele care pierdea din putere si imbraca totul intr-o lumina rosiatica, ziua era pe sfarsite. Imprumut ochelarii si tubul de snorkeling ai colegului si ma aventurez pe langa stanci, nu ma asteptam la nimic spectaculos. Nu mica mi-a fost mirarea cand odata scufundat am descoperit o alta lume, langa mine in tot acest timp inotau pesti colorati si de toate dimensiunile, scoici, corali...e incredibil, imi petrec urmatoarea jumate de ora explorand prin jur si nu imi vine sa cred ca la 20 de metrii de mal pot intalni asa ceva in apa adanca de doar un metru jumate. Soarele aproape a disparut, ies la mal si declansez aparatul pentru niste instantanee clasice, apus de pe o insula tropicala.

Caca Pasa

Sunt rugat de cativa turisti sa le fac ceva poze "you look like a professional with that camera" zic ei, si imi intind un iPhone. Zambesc, incadrez si fac poza, intreband apoi calm "is this alright, do you want one more?". Primesc un raspuns neasteptat de la femeia de culoare care am aflat ca e din Atlanta..."oh dear boy, it's perfect..thank you so much. And you have such a smooth and sooting voice, oh Lord". Zambesc...e ca in filme, this is America...oh wait!

Asta e Mexic! Aventura mea continua insa in America si sunt acum pregatit pentru noi lucruri interesante, cu forte proaspete. Sunt sigur ca voi reveni in Cozumel si va invit si pe voi sa o faceti daca aveti ocazia, merita! O sa las restul de poze sa vorbeasca de la sine...