miercuri, 4 decembrie 2013

Chiar locuiti aici?

Am un coleg la birou cu care cum se nimereste cum nu se nimereste dar mereu cand ies cu el in oras, la intoarcere cu siguranta voi fii oprit de un echipaj de Politie pentru o conversatie amicala. De data asta intamplarea a facut ca domnii in albastru sa ma opreasca in mijlocul pustietatii chiar in fata la adresa mea din Dumbravita.

Noapte, tarziu, campul inghetat...doar cativa iepuri rataciti care se sperie la lumina farurilor in timp ce imi tarai masina inspre casa. In spate o alta masina pe care nu o zaream clar deoarece luneta era inca inghetata bocna (dieselurile astea chiar se incalzesc greu). Bucuros ca in sfarsit pot folosi garajul iar dimineata nu o sa mi-o petrec dezghetand masina in peisajul hibernal din Dumbravita, cobor...intru in casa pentru a lua telecomanda lasata acolo de tata care imi facuse functional tot angrenajul in timpul zilei si revin la masina care ramasese cuminte sa ma astepte cu motorul pornit.

In entuziasmul meu incercand pentru prima oara butoanele telecomenzii si privind cu uimirea unui scolar de clasa a I-a cum poarta de la garaj se ridica ca in filme, la comanda, nu am remarcat echipajul de politie care statea parcat in spatele meu. Bag masina inauntru in garaj cu grija, apoi ies si observ de data asta girofarurile pornite. Frig rau afara, obosit, asa ca intreb politicos si usor sarcastic pe cei doi politisti care ma priveau insistent cum butonam telecomanda, "domnilor va pot ajuta cu ceva?!". Atata mi-a trebuit ca din masina coboara un tip solid si imi pune laterna in fata. "Locuiti aici?", tuna o voce ragusita! Mai sarcastic si cu mai mult curaj prostesc i replic senin "desigur, de ce as avea cheie la acest garaj minunat care se inchide singur, si uite chiar si cheile de la casa?!". Ma priveste indelung si apoi imi spune scurt, "actele la control, eu am impresia ca sunteti un hot, stiti sunt multi hoti prin zona asta care se baga asa cu masinile direct in garaj ca dumneavoastra".

Bun zic eu, scot buletinul de Dumbravita, chiar i luminez calea domnului politist caruia intre timp laterna refuza sa-i mai mearga, si in timp ce ei ma verifica prin statie le sugerez sa intram la un ceai ca e frig afara, si chiar e casa mea in ciuda aparentelor! Dupa alte 5 minute, sunt informat ca surpriza sunt chiar eu si e totul ok, lumea e din nou mai sigura.

Mi s-a urat o seara placuta intr-un mod foarte politicos si desi relatarea s-a vrut intr-o nota mai amuzanta, chiar apreciez grija politiei pentru siguranta mea si a cartierului in care locuiesc. Au fost amabili in ciuda sarcasmului de care am dat eu dovada. Doar isi faceau datoria. Dar ma intreb oare daca nu aveam buletinul schimbat pe noua adresa, petreceam seara la sectie?

Un comentariu: