Hristos a Inviat!

De data asta transmit urarea de peste ocean, si nu pot sa zic decat ca imi lipsesc toti prietenii de acasa, familia, si pur si simplu sentimentul de liniste care mi-l oferea faptul ca sunt in Timisoara. Nu pot sa zic ca faceam ceva special de Paste acasa dar e totusi altceva sa fii in caminul tau si nu printre straini.

Dar desi sunt departe de taramurile romanesti mi-am propus sa nu las Sarbatorile Pascale sa treaca in stilul American cu Easter bunny... Prin urmare am cautat o comunitate romaneaca si cea mai apropiata de zona Bostonului se afla in Chelsea, Misiunea Sfanta Maria. http://www.sfantamariaboston.org/index.php?lang=ro-RO. A fost infiintata in 2003 si de atunci gazduieste intr-un stil oarecum american din ce am vazut eu, slujbele pentru comunitatea romaneasca din regiune. Cealalta optiune ar fii fost Sf. Parschiva, dar la mai mult de o ora distanta cu autobuzul.

Aici se tin slujbe in fiecare Duminica pentru comunitatea de romani din Boston care am aflat ca numara cam pe la 3000 - 4000 de persoane si pentru comunitatea rusa. Asa ca ieri am zis sa imbin utilul cu placutul, mi-am planificat ziua sa ajung si pe la faimoasa universitate Harvard iar de acolo schimband un metro pe linia rosie si apoi autobuzul 111 din Haymarket am ajuns in Chelsea. Biserica nu a fost greu de localizat, iar Slujba a inceput in jurul orei 23:30 cand in Romania deja toata lumea inca dormea sau se pregatea sa inceapa prima zi de Pasti. Putina lume, cam 40-50 de romani si vreo 5 rusi rataciti, dar am auzit romaneste pentru prima oara dupa 2 saptamani intr-un cadru mai larg, si mi-a trezit un sentiment placut. Slujba in schimb a fost in engleza, la fel si cantarile bisericesti, ceea ce a fost putin ciudat la inceput. Tot ciudat a fost sa vad si steagul american atarnat alaturi de icoane inauntrul bisericii, dar la ei sentimentul de patriotism si steagul sunt peste tot. Totusi cand s-a inconjurat Biserica s-a cantat si in rusa, si in engleza si in romaneste in cele din urma. Si te trecea un fior sa auzi majoritatea romaneasca prezenta acolo raspunzand "Adevarat a Inviat" intr-un singur glas.


Pot sa zic ca de aici de departe am simtit aceasta slujba mai puternic decat daca as fi mers la Catedrala in Timisoara. La sfarsit, pe la ora 1:30-2:00 PM toti romanii s-au strans jos la subsolul Bisericii unde s-au intins mai multe mese cu oua rosii, cozonac, pasca, drob de miel, si o multime de lucruri care nu credeam ca voi avea sansa sa le degust in aceste sarbatori departe de casa. Oamenii au fost primitori, am intalnit chiar o doamna care e din 1989 aici si e venita din Lugoj. Cativa studenti de la Harvard, si o batranica simpatica pe la vreo 70 si de ani, care vorbea engleza perfect dar nici romana nu a uitat-o (ca multi tineri de acolo pe care i-am auzit cu un puternic accent american, ceea ce mi s-a parut foarte ciudat desi nu erau decat de 2-3 ani in state).


Batranica ne-a dus acasa pe la 3 dimineata deoarece nu mai functiona transportul in comun, intr-o masina de teren tipic americana, si ne povestea cum ea a schimbat benzinaria de unde alimenteaza pe pretextul ca cel de acolo i spunea mereu "thank you honey", si ca desi aceasta formulare e cea normala pentru USA ea nu e honey nimanui decat a sotului care era in dreapta ei :). Trebuie sa marturisesc ca astfel de batranei simpatici am vazut rar, dar e o dovada ca se poate si altfel, si iti poti trai batranetea cu demnitate si poti avea o viata activa si la o varsta inaintata. Tanti Doina, pentru ca asa o cheama pe batranica in cauza, ne-a promis ca ne va lua ori de cate ori dorim Duminica sa venim la Slujba si ne va aduce inapoi acasa, deci s-a rezolvat si cu partea spirituala intr-un fel sau altul, dar pana la urma credinta e in suflet si in inima fiecaruia.

Asa ca va doresc la toti un Paste linistit, cu lumina in suflet si cu multe bucurii alaturi de cei dragi!