Astazi m-am ocupat de ceva treburi mai oficiale. Fiecare strain (sau alien cum zic ei) nou venit pe "taramul fagaduintei", la trecerea a cel putin 10 zile de la sosire, este obligat sa se prezinte la cel mai apropiat birou al Social Security pentru a face o cerere sa i se elibereze un card cu un numar din acesta de identificare. Ce este acest numar, in principiu cam acelasi lucru cu CNP-ul de la noi.Pentru a gasi cel mai apropiat birou, nimic mai simplu..accesati
Acolo se introduce zipcode-ul locatiei unde va aflati si voila. La sosirea in cladirea serviciilor secrete americane, va trebui sa aveti pasaportul (cu acea foaie micuta care a fost capsata de el la sosirea in US), si formularul DS 2019. Cam atat, in rest acolo se trece ca deobicei printr-un control de securitate ca la aeroport, o practica uzuala la ei in cam toate institutiile, si trebuie sa completati un formular cu ceva date personale printre care si adresa unde sa va livreze social security card care soseste in 2 saptamani. Lumea amabila, am luat un bon de ordine si in 15 minute am terminat toata birocratia.
Mai greu a fost sa ajung pana in Boston pentru ca m-am decis sa incerc tramvaiul local, si anume linia verde. Tramvai e relativ spus, pentru ca merge si underground, dar fata de linia rosie, aceasta linie verde chiar are un tramvai si nu un metro pe ea. Si partea proasta e ca trece prin fata Universitatii din Boston (de 3 ori, odata la South apoi la West si Center parca), si in concluzie e plin ochi de studenti. Iar la ei regula e ca se deschid doar usile din fata din fiecare vagon, si pe acolo si urci (esti obligat sa iti cumperi bilet sau sa arati abonamentul prin fata unei masinarii care ti-l verifica), si pe acolo si cobori. Deci va imaginati haosul din fiecare statie, si vatmanita, o negresa ca in filme, care indemna mereu "people, now please move way up to the back, I know it's crowded but hang in there". Data viitoare revin la autobuzul 57, prefer sa merg pe jos 20 minute, decat sa fac drumul intr-o ora cu tramvaiul.
Restul zilei, cum la birou am ajuns oricum tarziu, mi l-am petrecut putin prin Boston, lungind drumul spre office cat de mult am putut. Asa ca am vizitat H&M-ul local, Marshalls si inca un magazin dar imi scapa numele. Haine si de calitate si mai putin calitative. Ca preturi sincer nu mi s-au parut prea ieftine, orientativ un tricou ajungea de la 5$ pana pe la 20-30, iar niste blugi sau o pereche de pantaloni de la 25 - 50$, la fel e valabil si pentru camasi dar si pentru pantofi (aceia mi s-au parut accesibili).
Vreme calda pe aici, azi a trecut bine de 30 de grade si se simtea briza oceanului. Fata de weekend am remarcat o schimbare in Boston. Cam toata lumea era pe strazi, plin de turisti dar si de localnici. Totul era un furnicar. Un contrast imens cu cele 2 weekenduri in care l-am vizitat. Ceea ce ma duce cu gandul ca ei in weekend fie lenevesc in case, fie pleaca din oras. Sau poate vremea proasta a fost de vina, time will tell.
Vreme calda pe aici, azi a trecut bine de 30 de grade si se simtea briza oceanului. Fata de weekend am remarcat o schimbare in Boston. Cam toata lumea era pe strazi, plin de turisti dar si de localnici. Totul era un furnicar. Un contrast imens cu cele 2 weekenduri in care l-am vizitat. Ceea ce ma duce cu gandul ca ei in weekend fie lenevesc in case, fie pleaca din oras. Sau poate vremea proasta a fost de vina, time will tell.
Cam atat pentru azi,
pe curand
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu