Adica Massachusetts Bay Transportation Authority. E deja clar cu ce se ocupa ei, nu? Transportul in zona metropolitana a orasului Boston, autobuze si metro-uri / tramvaie, pe scurt T. Asa ca daca mergeti in Boston, unde veti vedea un T afisat, inseamna ca e fie statie de autobuz sau de metro (vine de la transport iar eu initial pe google maps nu stiam de ce sunt atatea T-uri afisate in zona, acum dupa 4 saptamani m-am mai luminat).
Preturile sunt accesibile zic eu, 40$ abonament lunar pe toate liniile de autobuz operate de MBTA si care circula si la distante de 20 km de Boston, sau 60$ si ai acces si la autobuz si la metro.
In mijloacele de transport se urca mereu prin fata, asta si pentru ca in general e singura usa care se deschide. Tot pe acolo se si coboara, bineinteles daca nu strigi "hey mister, the door in the back please", si poate ai noroc. Totusi daca e sa cobori prin fata, cei care urca vor astepta sa coboare toti si abia apoi vor urca in autobuz. Nimeni nu se inghesuie, sau se impinge iar soferii sau soferitele sunt in general foarte amabili chiar daca am intalnit si unii plictisiti desi nu au cum sa nu fie cand fac acelasi traseu zi de zi. Amabilitatea tipic americana pe care o intalnesti aici, "Hi, how are you?", e un fel de "buna ziua" de la noi.
Poti cere informatii, si sa ti in loc toata coada care vrea sa urce si nu se va supara nimeni. Poti sa alegi sa si platesti calatoria, sau sa iti incarci Charlie Card-ul la urcarea in autobuz. Si e chiar frustrant sa vezi cand urca cineva si tu te grabesti sa ajungi la birou, iar acea persoana pune maruntis in dracia de aparat de la urcare, moneda cu moneda, pana epuizeaza tot portofelul. Dar ei nu au stres, nu se grabesc. (poti plati si cu bacnote, dar e o modalitate la ei sa scape de maruntis, si chiar se aduna pentru ca la fiecare magazin preturile sunt cu .99 sau .49 in coada...am o pungulita plina de centi). Cartela asta a lui Charlie iti ofera si discounturi la magazine sau muzee, cam ca si toate cartelele la ei, e una pentru fiecare magazin...dar e alta poveste.
Autobuzele sunt vechi, dar comode, baga aer conditionat cand e cald afara, si caldura cand e frig, nu fac economie, si calatoria cu ele e comoda, dar e musai si imperativ sa stai jos deoarece soferii de aici se cred la Formula 1. Cand apasa pedala de acceleratie intre statii si intra in functiune motorul diesel la capacitate maxima, efectiv te lasa in scaun, iar curbele sunt o adevarata placere. Cat timp stai jos esti ok, si sincer mi s-a intamplat rar sa nu prind loc pe scaun. Asta e alt aspect, circula relativ des (linia pe care merg eu), si respecta programul. Dar sunt si linii cum e 86, unde a trebuit sa stau sambata 50 de minute pentru ca sa vina autobuzul, si am calatorit cu unul plin (se pare ca intarziase). Aici esti cam terminat fara transportul in comun, alternativa e bicicleta, sau masina (dar e o alternativa scumpa). Sau mersul / alergatul, dar trebuie conditie fizica pentru asta.
Daca cineva in varsta trebuie sa urce, autobuzul se va "apleca" pe acea parte. Si daca esti cu bicicleta, soferul va cobori din autobuz, iti va da suportul de biciclete jos de pe botul autobuzului si va pune bicicleta acolo. N-am mai vazut autobuze cu suport de biciclete, dar aici mersul pe biciclete e cam la fel de popular ca si in Olanda, alergatul asemenea.Din cand in cand daca ai noroc, soferul mai pune si muzica in autobuz, de regula se intampla asta cand sunt prea multi mexicani galagiosi si ca sa acopere larma creata iti bucura auzul cu un post de radio local.
Metro-urile au cateva linii (red, green, orange, and so on), si toate se intalnesc in Downtown Crossing. De acolo poti pleca in orice punct, si esti cam in centrul Bostonului. Iar pentru autobuze ar fi South Station imi vine acum in minte si Kenmore Station (de unde se poate lua linia verde care te lasa in oras).
Aici e site-ul cu mai multe informatii utile.
http://www.mbta.com/fares_and_passes/passes/
Deci drum bun si pe data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu