Lectia de Baseball

Fenway Park la 100 de ani de existenta.

Dupa 3 luni de asteptare mi-am facut drum catre celebrul Fenway Park din Boston, o arena care anul acesta implineste 100 de ani de existenta. Imi propusesem sa studiez putin regulile jocului inainte sa ma prezint la stadion, dar...ca orice elev constiincios nu am apucat sa imi fac temele si meciul m-a gasit doar cu cunostintele ce le aveam din "Field of dreams" cu Kevin Costner. Dupa ce mi-am terminat munca la birou m-am urcat in autobuzul 57 care il luam frecvent spre Brighton inainte sa ma mut in noua locuinta, si am pornit spre Kenmore Station care se afla la 5 minute de Fenway Park. Era ora 6PM, iar drumul care in mod normal dura 40 de minute a oprit cronometrul de data asta undeva la peste o ora. Si sa ingheti in autobuz o ora blocat in trafic e mare lucru.

puhoiul de lume din subsolul arenei

Coborat din lentul mijloc de transport in statia Kenmore nu ai cum sa nu gasesti arena, cu 20 de minute inainte de inceperea jocului un puhoi de lume se indreapta catre portile batranului Fenway Park, asadar tot ce trebuie sa faci este sa-i urmezi. Te vei intalni cu vanzatori de tichete ambulanti (desi e ilegal), sau cu cei care comercializeaza suveniruri over priced.

Ajuns acolo esti verificat si trebuie sa indeplinesti niste reguli (dimensiune bagaje, nu ai voie cu umbrela, sau cu insemne, steaguri, etc), si apoi ti se permite accesul inauntru iar urmatoarea aventura este sa gasesti locurile scrise pe bilet. Ca la teatru ai locul tau, si nu te poti aseza oriunde. Si primul lucru care te surprinde in desfasurarea meciului este ca lumea sta chiar ca la teatru. Rareori am auzit scandari si cu chiu cu vai undeva dupa prima jumatate au inceput celebrele valuri sud-americane (si alea stangace).

 In rest liniste deplina, daca te concetrai suficient de tare puteai sa auzi ce vorbesc jucatorii (drept ca am avut si locuri foarte bune).O domnisoara din fata mea si-a petrecut aproape tot timpul navigand pe telefon, facand poze cu stadionul si postandu-le pe facebook, apoi citind comentariile prietenilor care nu au putut fi la meci la pozele postate de ea, samd. Interesant, ca sa nu folosesc alt cuvant...si am vazut foarte multi cu nasul in telefoane scriind mesaje sau navigand pe internet, dar sa trecem peste acest aspect care face parte din viata de zi cu zi aici, si sa revenim la Fenway.

Batrana arena implineste 100 de ani in 2012 si totul pare neschimbat. Aceleasi scaune din lemn pe care probabil si-au asezat dosul imigrantii de la inceput de secol si alte cateva milioane de persoane de-a lungul anilor si care au asistat la cele 3 titluri castigate de cei de la Boston Red Sox.

In sfarsit pe Fenway Park din Boston, casa celor de la Red Sox

Regulile jocului le prinzi oarecum din mers, te ajuta mult si tabelele electronice de pe stadion unde vezi cine este la bataie (batter) si cine primeste (pitcher). Acum s-ar putea sa fac greseli si nu am rabdarea sa ma documentez nici macar acum la ora tarzie din noapte cand scriu articolul, asa ca voi spune ce a digerat mintea mea in cele 3 ore de baseball. Cel denumit pitcher (aruncator) arunca mingea. Iar daca aceasta se afla in zona de bataie, deci unde poate fi lovita de catre batter, si aceasta nu o loveste se considera STRIKE. La 3 astfel de strike-uri, batterul este eliminat (se considera out), iar la 3 outs iese afara din joc (va interveni prin rotatie mai tarziu in joc ca sa aiba sansa sa fie eliminat din nou pana ajunge la 3). Daca cumva cel care arunca mingea, o arunca prea jos sau prea sus si nu in zona de bataie a batterului se va considera BALL. La 4 astfel de "Balls" batterul va merge (walks), catre urmatoarea baza (First base), deci castiga teren.

Tabela ca sa urmaresti ce se intampla

Urmeaza partea interesanta din tot jocul asta repetitiv, daca cumva batterul nimereste mingea, dar o loveste intr-un mod total gresit si mingea nu zboara in interiorul terenului ci iese undeva in lateral se considera "FOUL", si nu se pune nimic. Daca o loveste in interiorul terenului atunci trebuie sa fuga cat il tin picioarele si sa ajunga la prima baza inainte ca mingea sa se intoarca acolo (pare mult mai greu decat se prezinta situatia). Daca cumva mingea lui este prinsa in aer de catre jucatorii adversi, se considera strike si  personajul nostru a fugit degeaba. Si un ultim "daca", daca mingea e in teren si depaseste terenul in tribune atunci avem parte de celebrul "HOME RUN" in care batterul poate parcurge toate bazele si aduce o gramada de puncte. Intre timp daca sa zicem a ajuns la prima baza si locul lui este luat de alt batter, misiunea va fi sa continue sa ajunga la urmatoarea baza (Second Base), dupa acelasi principiu. Daca batterul loveste mingea, cel de la baza a 2-a trebuie sa zburde spre 3rd Base in timp util pana mingea nu revine inapoi.

Cam asta am prins eu, si sunt o multime de alte reguli pe langa cele care le-am prins in cele 3 ore care sunt convins ca  nu sunt chiar cu o descriere exacta dar cred ca ati prins miezul problemei. Cat despre atmosfera, e interesanta. La fiecare rotatie (cand membrii unei echipe se schimba cu ceilalti - cine primeste si cine loveste), se pune un oldie but goldie american song sa rasune in boxe. Astfel mi-a fost dat sa aud Sweet Carolina cantat de public sau celebrul Take me to the Ball game (video dreapta), imnul neoficial al baseball-ului. Fiecare jucator al echipei Red Sox atunci cand venea la bataie era prezentat cu o melodie aleasa de el, si tot publicul aplauda in functie de preferinte. Despre jucatori.... majoritatea mexicani, asiatici, extrem de putini ameicani autentici intr-un sport definitoriu pentru America, dar in fond si la urma urmei Statele Unite nu au o esenta proprie si personala ci sunt creatia imigrantilor.

Will you Marry me live pe stadion

Interesant a fost si sa asist si la clasica cerere in casatorie pe stadion si cuplul filmat si pus pe ecranul gigant spre amuzamentul barbatilor si suspinul sufletelor feminine de pe arena. Acelasi ecran reda in numeroasele pauze imagini din stadion (eu nu am aparut in niciuna din pacate) dar sa vezi copiii cum se bucurau cand erau vazuti de tot stadionul era de nepretuit. Apoi sunt scenele cand mingile lovite ajungeau prin tribune (rar ce-i drept), si cum spectatorii se luptau cu indarjire sa prinda cate o minge, iar cele care nu ajungeau erau aruncate de catre jucatorii de rezerva catre zecile de maini intinse din tribuna (multe echipate deja cu manusa de prinzator).

Inghetata intr-o zi torida

Toata atmosfera nu putea fi completa fara celebrul "hot dog, hoot dog, get your hot dog here!!!". Si nu doar "caini calzi", oriunde intorceai capul puteai zari personaje imbracate in tricouri galbene care purtau pe cap cate o lada sau o geanta mare, si vindeau fie apa rece, inghetata, popcorn, sucuri, alune si te mai miri ce (si nu, nu aveau alcool, care nu e permis in interiorul arenei, la fel ca si fumatul). Aparent tot americanul se pricepe la baseball pentru ca daca vroiai orice produs, acesta iti era aruncat de acolo de unde se afla vanzatorul ambulant iar tu evident nu faceai avioane din bacnotele de 1$ ci le trimiteai din mana in mana pana la bisnitarul de ocazie. La aproape 5$ o apa de 0.5l ma gandesc ca era o afacere buna pentru ei, probabil faceau pe seara mai multi bani decat fac eu ca softist cinstit aici.


Din pacate cei de la Boston Red Sox au pierdut in aceasta seara impotriva sosetelor albe din Chicago, asa ca better luck next time. Publicul mi s-a parut civilizat si a ramas pana la sfarsit. Joaca cu casa inchisa se pare fiecare meci si in afara de cateva huiduieli pe ultimele minute nu am vazut nimic iesit din comun. Ca la teatru, iar daca prima ora a fost interesanta pentru ca am facut multe poze si am incercat sa inteleg regulile, urmatoarele 2 ore au devenit plictisitoare intr-un mod direct proportional cu trecerea timpului. Dar probabil si lor li se pare fotbalul si cei 22 de oameni care alearga dupa o minge la fel de plictisitor asa ca Go Red Sox!

PS: Nu ma intrebati cum se tine scorul pe tabela aia mare cu 7 grupe, sper sa aflu data viitoare daca voi mai merge.