Eu cu cine votez?!

Harta sectiilor de votare (surpriza e si Boston pe acolo!)

M-a apucat patriotismul ieri si desi am fost total dezinteresat de politica romaneasca dupa asa zisul referendum si organizarea impecabila a lui, am decis totusi sa merg la vot. Nu am mai urmarit nici o stire fiind dezamagit de faptul ca la acea data Guvernul Roman nu s-a obosit sa deschida o sectie de votare in Boston iar cei plecati peste hotare au fost ignorati cu desavarsire. Ieri mi-am spus in gand sa citesc putin presa si sa vad ce mai misca prin tara si am descoperit o harta interactiva cu sectiile de votare din diaspora pe siteul MAE (multumita realitatea tv). Surprize surprize, Boston-ul figura cu o sectie de votare in Massachusetts Institute of Technology (MIT). Vorbesc cu tatal meu in acea zi si imi spune ca mai bine imi caut o activitate prin Boston sau vizitez ceva decat sa imi pierd timpul cu clasa politica romaneasca, doar nu o sa schimb nimic. PS: (site-ul MAE e facut in Drupal -- defect profesional, nu m-am putut abtine sa nu observ)

cum ar fi fost sa fiu student aici la MIT?

De dragul experientei pun mana pe telefon si apelez unul din cele 3 numere prezente in dreptul sectiei de votare de pe site-ul mai sus amintit. De cate ori ai ocazia sa votezi in USA si pana la urma MIT este aproape de mine prin Cambridge, de ce nu...imi zic. Sun la primul numar, ma ratacesc dupa "press two for romanian", si dupa alte 3 minute de apasat taste si un robot foarte enervant, inchid si pic pe ganduri. O fi un semn....sa mai incerc?!! Apelez al doilea numar si de data asta cu curaj selectez meniul in limba engleza (o fi mai bine pus la punct, cine stie). Ma plimba din nou robotul dar imi incerc norocul si selectez sa apelez consulul general (numerele erau pentru consulatul din NYC, organizare tipica romaneasca). Imi raspunde o doamna vorbind engleza (imi zic ca e normal, doar am apelat varianta in engleza). Dupa un schimb scurt de replici in care m-am fastacit si nu stiam cum palaria mea sa intreb de sectie de votare pe limba asta straina, si sa zic ca eu de fapt sunt din Boston si nu New York, doamna imi replica cu o naturalete desavarsita "but do you speak Romanian?". But of course zic eu si trec rapid pe limba de acasa, doamna urmandu-mi exemplul insa pastrand accentul puternic american. Rasuflu usurat si intreb ce ma intereseaza, iar vocea doamnei devine mai familiara si mai calda decat engleza mecanica si rece. Aflu ca sectia de votare ar fi in cadrul MIT, si ca sigur gasesc pe acolo niste semne sa ma ghideze, imi ureaza bafta si in 10 minute eram deja jos indreptandu-ma spre facultate cu pasaportul in buzunar.

In cautarea sectiei de votare pe culoarele MIT

Norocul meu a facut ca s-a oferit o prietena cu masina sa ma duca, si nu a trebuit sa indur frigul si vremea ploioasa de aici (ma uit cu jind la ninsoarea de acasa). Gasim cu usurinta MIT pe malul stang al raului Charles flancat de o panorama superba a zgarienorilor din Boston. De fiecare data cand revad orasul ma trec fiorii, e ceva unic care cu greu poti vedea pe batranul continent. Toti acei zgarienori luminati frumos si oglindindu-se in apa calma a raului iti confera o imagine de poveste. Intram in facultate, si nici urma de semne sau ceva care sa mentioneze tara mea draga sau votul. Elizabeth echipata cu nelipsitul smartphone cu data plan inclus (cum altfel?), cauta repede adresa mae.ro ascultand vocea mea si scriind dupa dictare. "oh it's in romanian" imi zice. Evident...i-au telefonul si identific niste numere trecute in dreptul sectiei de votare 8-119. Din nou ceata si impresia ca nu vom ajunge sa votez se instaleaza din nou in mintea mea. Intreb niste studenti ce vin spre mine ce inseamna acele numere si aflu ca cifra 8 se refera la numarul cladirii iar 119 la sala de clasa. Dupa inca 10 minute si un tur amplu al intregii facultati, trecand dintr-un corp in altul ajungem si in dreptul sectii de votare (nici un semn pana acolo, organizare impecabila).

O dau din nou pe Engleza, mi se raspunde pe aceeasi limba, si un nene mai in varsta cand imi ia pasaportul ma intreaba, "dar tu green card ai?". Bineinteles ca nu...sunt pe viza J1. Mirare in sala..."adica turist nu?". Le raspund negativ si incerc sa explic ca e un tip de viza de munca pentru un training in Boston (oare de ce trebuie sa dau explicatii la oameni care lucreaza pentru consulat?). Doamna din comitetul de primire schimba niste priviri cu colegii ei, si dupa 1 minut de nedumerire se uita la mine si ma intreaba "deci de studii nu?". Zic un da...oftand, doar sa ma lase in pace sa votez. Isi noteaza satisfacuti ca au rezolvat problema datele mele si primesc 2 buletine de vot la care ma uit ca magarul in ceata. Eu cu cine votez, intreb din nou nedumerit?! Buletinele de vot erau pentru reprezentantii diasporei si sincer nici unul nu imi parea cunoscut. Un tip mai tanar vine langa mine razand, le deschide si imi arata...uite lista e lunga, pui si tu o stampila, doua, trei...unde vrei, pana la urma nu conteaza. I explic la Elizabeth cam ce inseamna buletinele astea de vot si primesc priviri ascutite de la cei ce imi completau datele de pe pasaport, de parca as fi divulgat secrete de stat. Elizabeth nu poate decat sa constate "you have a lot of different parties"...pai da nu e doar republican si democrat ca in US.

Ma ascund dupa o cutie de carton care simula un paravan sa fiu ascuns de priviri indiscrete si pun stampila, am votat! Ma semnez pe foi doar ca sa vad ca sunt al 67-lea pe acea zi in jurul orelor 18....putin foarte putin. Cu ce am ramas dupa aceasta zi? Cu o excursie prin MIT, niste poze prin salile de clasa si o noua aventura interesanta pe pamant American cu o poveste de zis, si am zis-o.

Santa comes to Newton

Daca in weekendul asta nu m-au dus treburile prin Boston se pare ca nu am fost totusi ferit de evenimente. Seara, la 6:30 PM fix dupa cum zicea si anuntul din parcul de vis a vis de mine, mica comunitate din Nonantum/Newton se pregatea de venirea Mosului. Deci da..Mos Craciun a sosit chiar sub geamul meu in seara de 2 decembrie. De ce tocmai aici si tocmai in fata apartamentului meu? Pentru ca aici are loc an de an iluminatul festiv in "The Lake", mica comunitate de imigranti italieni ce au venit acum multi zeci de ani de pe batranul continent.

M-am infatisat si eu un etaj mai jos si l-am asteptat infrigurat pe mosu'. Intre timp ma abordeaza un nene "are you from the newspaper?". Accentul lor este greu de inteles si se apropie de ceea ce numesc americanii "bostonian accent". Imaginati-va un Sylvester Stallone vorbind obosit si cu accent.... I-am raspuns la om ca da...nestiind la ce raspund, si abia cu urmatoarea intrebare si acomodarea mea cu accentul am inteles "where he's coming from". "You should send them to the news, make some nice money out of them. Nice camera you got there son!", imi zice respectivul. I zambesc si ma infiltrez printre copii pentru a fi mai aproape de evenimente. O sirena se aude departe. "It's Santa!!", striga copiii entuziasmati, iar prezentatorul confirma. Sania mousului tocmai a aterizat pe autostrada si se indreapta inspre noi. A luat cuvantul o batranica de 93 de ani, decana de varsta a comunitatii. Ea si nu primarul sau vreo alta oficialitate, a avut sarcina sa numere impreuna cu Mos Craciun si sa aprinda iluminatul festiv. Totul a fost facut pentru copii, si desi primarul a fost prezent, nici macar nu a fost bagat in seama (decat mentionat).

Omul vesel in costum rosu s-a asezat apoi pe scaunul pus la dispozitie si inconjurat de spiridusi a primit fiecare copil la el in brate pentru poze si lista lunga de dorinte pentru Craciun. Intre timp artificiile isi faceau aparitia deasupra parcului iar eu zambind ma retrageam in apartamentul meu. L-am vazut pe mosul si am retrait emotia copilariei alaturi de copii de toate varstele.


Santa is here:

Annual Quincy Christmas Parade

In primul rand "La multi ani" Romania! de 1 Decembrie, poate cel mai de pret lucru care m-a invatat America (printre altele), a fost sa imi arborez cu mandrie steagul desi nu reprezint o ambasada sau o institutie de stat. Si mai ales sa fiu mandru de originea mea de roman. Probabil multi veti spune ca e usor sa fii mandru ca esti roman, atat timp cat te aflii departe de tara intr-un loc unde chipurile totul e lapte si miere. Dar daca mi-ati citit blogul v-ati dat seama ca si America are bune si rele, ca orice alta tara din lumea asta, si depinde de noi, de Romani, sa facem ca tara noastra sa devina mai buna.

Sa revin la titlul articolului. Azi vreau sa va prezint cum organizeaza ei un lucru pentru care sunt celebrii in lume. Am avut placerea sa asist la o parada tipic Americana in orasul Quincy din apropiere de Boston. Stiti din precedentul articol ca pregatirile de Craciun si practic sezonul propriuzis incep imediat dupa Thanksgiving, desi mie personal mi se pare ca fura putin din magia aceea a sarbatorii. Craciunul este special tocmai pentru ca reprezinta o scurta perioada din an care o astepti cu nerabdare, din pacate in ultimii ani a devenit tot mai comercial.

Cheerleaders and Marching Bands

Quincy m-a intampinat cu un frig patrunzator pentru ca aici iarna s-a asternut deja confortabil, chiar si acum cand scriu articolul afara ninge linistit. In fiecare an orasul organizeaza cea mai grandioasa parada de Craciun din Commonwealth (adica statul Massachusetts), in Duminica de dupa ziua recunostintei.

O alta parada similara dar de o amploare si mai mare este binecunoscuta Macy's Day Parade din aceeasi perioada, organizata in fratele mai mare, NYC.

Aceasta traditie pastrata an de an se reflecta in zeci de "marching bands", care alegorice, baloane uriase, clovni sau masini de epoca, si de-a lungul celor 3 mile pe care se desfasoare sunt prezenti mai mult de 2oo de mii de oameni printre care m-am aflat si eu gura-casca. Vinerea dinainte de parada este sarbatorita prin sosirea lui Mos Craciun parasutat din avion si prin aprinderea iluminatului de sarbatoare.

E frumos sa vezi de exemplu zeci de Chevrolet Corvette din toate timpurile defiland si ambaland motoarele, sau masini de epoca pe care doar in filme le poti admira. Masini americane, truckuri pe care le vezi la ferme in Kansas, sau automobile de pe vremea gangsterilor din New Orleans. Nu au lipsit majoretele imbracate ce-i drept mai bine datorita frigului patrunzator. Celebrele marching bands prezente la marile meciuri de fotbal american au defilat pe tot traseul interpretand melodii de Craciun.

Spre final si-a facut aparitia si batranul Mos Craciun calare pe o masina de pompieri, iar copiii prezenti au izbucnit in urale...copilul din mine cred ca isi dorea sa faca acelasi lucru. Era si nelipsitul Grinch care nu a furat Craciunul de data asta si o gramada de clovni, personaje din desene animate, toata copilaria mea. Parada din Quincy m-a facut copil din nou si m-am bucurat la fiecare moment al ei uitand de frig, de statul in picioare pentru 2 ore, sau vantul taios din New England.


Boston deja a imbracat straie de sarbatoare, si in ziua precedenta paradei din Quincy am asistat la traditionalul Boston TubaChristmas. O orchestra formata doar din Tromboane si Tube intrerpreteaza cantece de Craciun in Faneuil Hall. E de nepretuit sa auzi binecunoscutele colinde americane, cantate din inima de zeci de curiosi stransi la fata locului. Sa faci apoi o plimbare si sa vezi brazii imensi de Craciun inconjurati de zgarienori, si pregatirile in toi pentru iluminatul de Craciun. Din loc in loc cate un batranel sau un Mos Craciun cu un clopotel te invita sa donezi pentru Salvation Army, si deja totul ma duce cu gandul la filmele pe care le priveam in fiecare Craciun. De data asta eu imi scriu singur filmul si sper ca va urma un articol despre New York City si magia sarbatorilor de Craciun.

Pana atunci va invit sa va bucurati de pozele din acele zile, iar eu merg sa colind Boston-ul in cautarea Craciunului.

Pentru mai multe poze va invit pe:
Facebook






Si o mica colectie de filme care le-am inregistrat:

Scotish Bagpipes

 

Marching Band

Happy Thanksgiving / Black Friday

Ziua Recunostintei...am bifat-o si pe asta in America...dar stiati ca e sarbatorita si in Canada in a 2-a zi de luni a lui Octombrie? Ei bine, in US este sarbatorita mereu in a 4-a zi de Joi a lunii Noiembrie printr-un decret din 1941 deci de data recenta, dar isi are radacinile in anii 1600 odata cu venirea primilor colonisti pe pamant american.

Nu l-am gatit eu :)

Sarbatoarea este un motiv de reuniune a familiilor si astfel cu o zi inainte de Thanksgivings si cu una dupa acest weekend prelungit, autostrazile sunt blocate, iar traficul este infernal. Deasemenea este o perioada foarte proasta pentru a calatori, pentru ca toate companiile aeriene dubleaza sau tripleaza costul zborurilor (cerere si oferta nu?). Familia se strange in jurul unei mese mari pe care se aseaza triumfator un curcan prajit, si toti membrii sun recunoscatori pentru lucrurile bune (sau mai putin bune) ce s-au intamplat in anul ce sta sa se incheie (un fel de Craciun + revelion de la noi). Un curcan de ziua Recunostintei este greu de gatit, din ce mi s-a explicat (pentru ca pun al naibii de multe intrebari si imi stresez prietenii americani). Se sta cam 5 ore cu rabdare pe langa el pana se rumeneste bine la cuptor, plus ca trebuie sa il stropesti cu o pompa speciala ca sa nu se usuce si sa il cosi la loc cu un ac si ata dupa ce l-ai desfacut sa pui umplutura (daca alegi sa il umplii). E un intreg ritual la care rabdarea mea nu ar fi facut fata dar probabil o sa incerc cu tata la anul ca el e rabdator si pasionat de gatit. Traditia spune ca bucatele ce se aseaza pe masa sa fie cele traditionale de pe vremea primilor pelerini (pilgrims). Asa regasim sos de merisor (Cranberry sauce = dulce), cartofi dulci (sweet potatoes), dovleac tot dulce (winter squash), pastai de mazare verde alaturi de morcovi si bineinteles stuffing-ul (adica umplutura pentru curcan).

Sa vorbim despre umplutura putin. Aici parerile sunt impartite, unii prefera umplutura in curcan, altii (cam 50% din familiile americane) o prefera ca si garnitura pe langa. Din ce am inteles, e mult mai dificil de preparat daca se pune in curcan, pentru ca se poate usca in cele 5 ore din cuptor. De ziua curcanului sunt crescuti si sacrificati aproximativ 270 de milioane de curcani, e cam ca si la noi cu porcul de Craciun (dar americanii sunt oripilati daca le povestesc cum imi petreceam unele Craciunuri la sat, si  se injunghia porcul). Tot in perioada asta a anului creste evident numarul de arsuri dar si de reclame cu asigurari de la televizor...da sa stiti ca accidentele chiar se intampla si multi isi dau foc la casa incercand sa prajeasca pasarea minunata. O prietena a fost darnica si mi-a adus si mie cate ceva din cina ei in famillie, asa ca pe farfurioara se pot vedea sos de merisor, cartofi dulci facuti pireu, niste mazare, curcan, si evident umplutura, alaturi de o chifla traditional poloneza (ca pana la urma toti americanii isi au radacinile in Europa pe undeva, iar Elizabeth le are in Polonia).

Curcan salbatic

Curcanul din poza l-am intalnit plimbandu-se nestingherit pe strada, bland ca o pisica dar salbatic de fel. In suburbiile astea unde te intalnesti cu sconcsi, veverite sau oposumi, sunt si curcani salbatici protejati prin lege. Deci daca vrei sa gatesti unul de Ziua Recunostintei mergi la magazin, si nu fugaresti bietul curcan pe strazile linistite ale suburbiei. M-am luat cu vorba si nu v-am zis de umplutura. E simpla, realizata din bucati de paine fierte in zeama de pui (chicken broth), alaturi de legume si mirodenii, nimic special. Stiati ca primele sarbatori ale zilei recunostintei nu aveau curcan pe masa? Ci mai degraba peste, rata sau gasca salbatica, iepuri...cam ce se gasea la indemana, si neaparat sweet potatoes sau yams.

Doorbusters, coada de la miezul noptii.

Partea a 2-a a sarbatorii este reprezentata de Black Friday, evident vinerea ce urmeaza joii curcanului. Cei mai multi Americani primesc liber in aceasta zi, desi nu este considerata o sarbatoarea oficiala...de ce oare?! Pai evident ca sa creasca consumul din magazine, buy buy buy, nu conteaza ce, cat si unde, important este sa cumperi. Promotii sunt oricand aici, sale-uri sunt in fiecare weekend si de fiecare sarbatoare importanta, este un mod de viata in America...cupoanele, tichetele de reducere, ofertele venite prin posta, sau cardurile ce ti le ofera fiecare magazin si cu care obtii un 10-15% reducere indiferent de perioada anului. Preturile sunt umflate si cumparatorul este apoi pacalit cu acel % mare care este prezent la fiecare raion, indiferent ca e Vinerea neagra sau luni dupa weekend intr-o oarecare saptamana din an.

In Cambridge Side Galleria. A venit Craciunul!

Dar face parte din experienta, si desi nu m-am dus la 12AM cu noaptea in cap cand s-a deschis Best Buy, am fost totusi prezent la Cambridge Side Galleria la 8AM. Adevaratul Black Friday nu se petrece online ca in Romania, ci stand la coada de la 8-9 seara dupa ce ai servit curcanul in familie si asteptand Doorbusters in timp ce se aseaza mancarea in stomac. Asa ca iti iei scaunelul frumos, te asezi acolo alaturi de alte cateva sute de cumparatori, primesti si bilet ca sa poti intra in magazin, si la ora 12AM dimineata dai din coate si poate pui mana pe o tigaie gratuita sau pe un telefon de duzina care face parte din cele 10 oferite la jumate de pret. Sa nu va asteptati ca marile branduri sa ofere discounturi de Black Friday, Apple, Google sau Samsung au avut aproape 0% reduceri, si daca le-au avut au fost nesemnificative si doar la modelele care au fost deja inlocuite si care oricum erau reduse. Dar afluenta de cumparatori a fost asa mare dupa ora pranzului incat am stat la casa aproape 5 minute pana mi-a fost acceptat cardul si asta se intampla la toata lumea pentru ca sistemele informatice erau supraincarcate. Astfel erau formate cozi de zeci de persoane care asteptau sa plateasca si cozi si mai mari la cabinele de proba pentru haine. Lumea se schimba direct in magazin unde gasea o oglinda, nu mai conta nimic :), inclusiv eu am incercat o camasa fara nici o rusine in mijlocul magazinului, ce sa-i faci, trebuie sa castigi timp.

Intradevar iti poti lua un Televizor cu ecran mare chiar si la jumate de pret, dar e cu siguranta un televizor care nu are cele mai noi tehnologii si care oricum face loc unui model mult mai bine dotat care tocmai a sosit pe rafturile magazinelor. Black Friday e oportunitatea proprietarilor de magazine sa isi goleasca stocurile, sa faca profit, si nu in ultimul rand sa faca loc produselor ce vor fi cu siguranta la Sale de Craciun ;). Cele mai multe oferte sunt de fapt preturile normale insotite de un Gift Card pentru magazin in valoare de 40$ de exemplu, sau accesorii gratuite la noul telefon sau camera foto care o cumperi. Ma uitam la Kindle Fire HD, in mod normal pe Amazon se cumpara la 199$, in acelasi timp la Best Buy aparea cu reducere la 199$ de Black Friday, unde e reducerea oare? Pentru omul cu capul pe umeri care urmareste preturile care il intereseaza de-a lungul anului, schema nu tine, si iti dai seama ca Black Friday nu e chiar asa Black. Preturile sunt chiar umflate cu 2-3 luni inainte de Vinerea neagra ca apoi sa fie reduse semnificativ, strategii de marketing, important e sa cumperi. Daca dimineata mall-ul era aproape gol, lumea mergand sa doarma cateva ore dupa aventurile de la Doorbusters, in jurul pranzului nu mai aveai loc sa arunci un ac.

Costum Made in Romania la H&M

Vinerea Neagra reprezinta startul oficial al Sarbatorilor de iarna. In cele 8-9 ore in care am colindat prin Mall-ul din Cambridge, am ascultat doar colinde, m-am intalnit cu reni si tot decorul imi amintea de Sarbatoarea ce va urma peste o luna. Chiar m-am asezat la coada ca sa completez un formular pentru a castiga un Chevrolet Malibu (of of ce bine ar fi). Weekendul continua cu pornirea instalatiilor de iluminat decorativ si cu parade la care urmeaza sa fiu prezent si sa fac poze. Una din aceste parade, poate si cea mai mare din tara, are loc la New York in joia recunostintei si se numeste Macy's Day Parade. Eu nu am ajuns la ea pentru ca am aflat in timpul zilei, dar va recomand, este un eveniment frumos si pur american. Si daca tot anul m-am intrebat ce mancare este traditionala americana, cea de Thanksgivings poate fi considerata una traditionala cu produse locale.

Luni este Cyber monday, adica varianta online a vinerii negre, alte reduceri, alta distractie, eu nu imi fac sperante ca voi cumpara ceva interesant, m-am ales cu o pereche de manusi reduse de la 30$ la 10$ (oare nu atat trebuiau sa coste in mod normal?), si o camasa redusa de la 50 la 25 (evident pretul care il consider eu normal). Macy's mi s-a parut cel mai bun loc de facut cumparaturi in perioada asta, aveau pe langa reducerile normale care nu dispar niciodata (face parte din cultura, sa oferi un pret mai mare taiat cu o linie si insotit de un pret redus), morning special de 15% off de la pretul total cheltuit, de apreciat. Reduceri mai gasiti si la Old Navy, Gap sau Sears (unul din preferatele mele in materie de haine). Best Buy, Walmart si Target sunt locurile unde trebuie sa va aflati daca doriti electronice si electrocasnice, iar daca nu cautati ceva special sau de firma, aveti toate sansele sa luati un televizor sau un sistem de sunet la un pret normal (eu le consider umflate pe cele reale). Mi-a placut si magazinul Armani, unde la fiecare 150$ cheltuiti aveai reducere 50$, erau si alte magazine de firma, in mod normal foarte scumpe unde aveai reduceri de 60% la tot ce se afla in magazin (a se citi de 60% nu pana la 60% ca in Romania).

A fost o experienta Americana alaturi de multele pe care sunt recunoscator ca le-am avut aici!

Prima ninsoare, putin cam devreme

De data asta doar poze cu furtuna Athena care a adus viscol si ninsoare la inceput de noiembrie. Mult mai interesant decat Sandy.

Uraganul Sandy

Copac doborat in Newton/MA

Lumea m-a intrebat cum e cu uraganul Sandy, toti ingrijorati datorita celor prezentate in presa. Stirile curg peste tot prin lume fiind preluate direct de la televiziunile americane, si totul este prezentat intr-o lumina apocaliptica de sfarsit al lumii. Eu m-am confruntat si pe 4 Iulie cu mentalitatea asta de a dramatiza evenimentele. O furtuna se apropria atunci, o furtuna care a ocolit in cele din urma Boston-ul. Dar pentru cateva tunete si fulgere s-a luat decizia de evacua toata populatia si a intarzia focurile de artificii cu o ora. 

Ce spun Americanii despre asta la aproape o saptamana de la evenimente?
"The vast destruction wreaked by the storm surge in New York could have been prevented with a sea barrier of the type that protects major cities in Europe, some scientists and engineers say."

Uragan este impropriu spus, chiar ei au recunoscut ca a fost o furtuna subtropicala pe care au numit-o pe rand Frankenstorm (cu referire la Halloween), sau SuperStorm, in ideea ca totul e asemenea unui scenariu de film. Rafalele de vant la punctul maxim au atins 90 - 100 km/h unde ma aflu eu, si ceva mai mult in NYC sau NJ. Dar vorbim de rafale de vant, deci vantul nu a suflat constant si continuu cu puterea asta. Astfel de vijelii se intampla in Romania frecvent, dar noi nu aparem peste tot in presa mondiala pentru ca nu ne numim America. Cativa copaci doborati si cateva sute de case fara curent, asta a fost in Boston.

Si totusi de unde pozele cu masini plutind pe ape sau case distruse si oameni asteptand la coada sa dea un telefon?! Intradevar sunt distrugeri dar in zonele de coasta. (Iata un link cu before and after: http://www.weather.com/news/weather-hurricanes/before-after-images-sandy-20121102?pageno=5, absolut toate imaginile sunt cu case de pe plaja). Si va intreb, cum sa nu fie case distruse cand acestea sunt construite direct pe plaja in nisip la 10 metrii de ocean. Sau vorbim de NYC, care are insula Manhattan fara nici o protectie in fata apelor oceanului. La televizor au fost aratate parcari inundate sau tunele de metro pline cu apa. Metro-ul New York-ului are peste 100 de ani vechime, parcarile acelea erau langa coasta si au fost construite fara cap, cum sa nu te astepti ca o parcare subterana sa nu fie inundata la o ploaie puternica...ce sa mai zicem la valurile mari ale oceanului pe timp de furtuna. Am trecut prin ploi puternice vara aici, si va asigur ca la fiecare ploaie canalizarea nu facea fata si soselele se umpleau de apa, fiind stropit mereu de masini in drum spre casa. Acum daca ne gandim la NYC, un oras cu infrastructura veche si o retea de canalizare putreda, e usor de realizat de ce au avut apa pe strazi. Ei se cred invincibili, de neatins, si au subestimat forta naturii. Din pacate se victimizeaza si peste tot apar slogane de genul "Am fost pusi la pamant, dar vom reveni mai puternici ca niciodata, uniti, bla bla bla". Tot ce se intampla are proportii epice, ei se confrunta cu cel mai mare dezastru posibil....bullshit. E rau, dar in nici un caz epic sau sfarsitul lumii.

Au zis ca au fost in jur de 400 000 de evacuati, s-a declarat stare de necesitate si apoi de calamitate. Dar numarul acesta de evacuati din cate zeci de milioane este? Realitatea de la fata locului este ca au fost afectate zonele de coasta care s-au confruntat cu valuri mari si cu ghinionul ca in acelasi timp cu uraganul sa fie mareea si luna plina. Este exact ca si cum ai alege sa iti construiesti casa intr-o zona mlastinoasa pe marginea unui rau si sa te astepti ca atunci cand ploua puternic si bate vantul sa nu patesti nimic. Urmariti cu atentie pozele cu distrugeri si o sa vedeti ca absolut toate zonele sunt pe plaja.

Acum ca au ramas fara subiecte de stiri, sunt prezentate cozile interminabile la pompe de benzina. Intradevar sunt inca 2 milioane de oameni fara electricitate, si cei mai multi au generatoare care folosesc benzina. Dar majoritatea vor doar sa isi alimenteze SUV-urile si truck-urile care consuma dublu. Oare de ce nu s-au gandit sa isi faca plinul cu 2-3 zile inainte de Uragan, doar au fost zeci de avertizari....Iata ce scrie cineva intr-un comentariu "You are absolutely correct but the problem is we have become an I want it now society... Most folks didn't listen, weren't prepared, and now expect everything to be made better NOW!!! It is going to take years to recover and that's hoping additional storms don't follow to closely behind, which will NOT be the case.
It's amazing to see the lack of survival skills being demonstrated; this should be a wake up call for folks....". Trageti voi singuri concluziile, americanii sunt buni in filme la salvat lumea de dezastre dar cand vine vorba de propria tara, tot ce stiu e sa faca pe victimele si sa astepte salvarea de la Obama. Citeam ca au trimis un avion Cargo incarcat cu camioane ce transporta combustibil, nu era mai simplu sa le trimita pe sosea de la o metropola apropiata (gen Boston). 

Harta cu intreruperile de curent in timp real.

S-a vorbit de 8 milioane de oameni lasati fara curent electric pe toata coasta de est. Dar cate milioane de oameni are coasta de est, peste 40-50? In Massachusetts am putut urmari in timp real intreruperile de curent si niciodata nu au depasit 15%, procentaj care s-a regasit si in restul statelor afectate. Nu mi se pare nimic apocaliptic in aceste cifre, orase mari (metropole) deci probleme mari. Cat timp ei au suburbiile construite printre paduri, cu arbori batrani de zeci de ani, si stalpi de curent din lemn, nu poti sa nu te astepti sa nu ramai fara curent la o furtuna de intensitate mai mare. Ei nu concep sa nu aiba copaci in jurul caselor (aruncati o privire pe google maps de curiozitate, la o suburbie de pe coasta de est, si comparati cu un orasel/comuna din Romania ca relief si vegetatie). Daca priviti cu atentie pe harta veti observa ca problemele nu sunt in Boston ci in suburbi, si devin mai grave pe masura ce mergem spre extremitati (acolo sunt zone mai slab populate si mult mai multi copaci, dealuri, etc.).

Am vazut si revazut o poza cu fatada unei cladiri din NYC, care era smulsa de furtuna. Acea casa ati observat ca este din carton, sa-i zicem lemn (e ca in povestea cu cei 3 porcusori si casele care le-au construit, o stiti prea bine). Majoritatea locuintelor aici sunt din lemn si placate cu plastic, au acoperisul din lemn presat si gardul din plastic vopsit in alb de regula. Cum sa nu cedeze o astfel de casa cand ajunge apa fie ea si de 30cm, sau cum sa nu zboare gardul de plastic sau acoperisul la rafale de vant mai puternice? Se vede in poza de mai jos un astfel de gard care este aproape luat pe sus de vantul puternic. Imi spuneau prietenii ca tot New York-ul este sub ape...prostii, sunt sub ape zonele de langa ocean (sub ape e mult spus). Va amintiti stirile de la ora 5 de pe un renumit post TV din Romania? Pun si eu un reporter indraznet pe malul oceanului, il las sa fie izbit de valuri, filmez din niste unghiuri interesante, si gata...avem apocalipsa. Vorbim despre poporul care ne-a dat Hollywood-ul. Vedeam poze cum oamenii erau evacuati cu barca in apa de 30cm (barca era trasa de soldati care mergeau in apa pana la glezne).

Acum cativa ani am facut poze in Timisoara cu niste nori interesanti, au trecut fara ca sa se intample nimic, dar am trimis in aceeasi zi pozele pe adresa de email a Pro Tv-ului. A fost prima stire la ora 7PM, si era anul acela cu isteria tornadelor. Stirea a fost bineinteles prezentata ca o tornada s-a format in Timisoara, am ras cu lacrimi si eu si Razvan care inregistra emisiunea de stiri....noi stiam adevarul, erau niste bieti nori mai interesanti, dar senzationalul / breaking news e mai important.

Cum se vedea furtuna la intensitatea ei maxima

Intradevar distrugerile sunt mari, dar vorbim de zonele de coasta, cu case de vacante construite pe plaja, cu orase fara nici o protectie in fata apei oceanului. Cand o casa de lemn cu mansarda valoreaza aici peste 500.000 de dolari, si cu cat e mai veche e mai scumpa (paradoxal) putand sa ajunga si la 2 milioane de dolari, atunci putem vorbi de pagube de miliarde de dolari (intelegeti ideea?). Si intradevar multi oameni au ramas fara electricitate zile intregi, dar se lucreaza repede iar Massachusetts de exemplu au redus intreruperile in furnizarea energiei electrice la aproape zero in 3-4 zile. E greu, dar trebuie trase niste invataminte din toata povestea asta, si terminat cu analize peste analize, cu steaguri americane care inca flutura mandru de dupa o casa inghitita de ape, sau cu stiri pompoase despre cat de catastrofal e totul. De ce Haiti, Cuba sau Jamaica nu sunt pomenite, doar si acolo au fost acelasi numar de morti ca aici, si vorbim de tari cu populatie de 1% din cea USA.

O sa ofer inca un citat de pe weather.com "Sandy made landfall as a post-tropical cyclone on the southern coast of New Jersey near Atlantic City at 8 p.m. with top sustained winds of 80 mph.

Given that Sandy is no longer officially a hurricane, The Weather Channel and weather.com will refer to the system as "Superstorm Sandy". Ce uragan deci?!

A cazut serverul de pe weather.com de la atata trafic

Din punctul meu de vedere Furtuna Sandy a fost doar atat, o vijelie mai puternica. A cauzat distrugeri pentru ca infrastructura este veche, pentru ca nu exista sisteme de protectie in caz de fenomene meteo extreme (nu au invatat nimic dupa Irene sau Katrina), si pentru ca locuintele lor sunt facute din carton/lemn. Daca inca nu v-ati obisnuit cu stilul ca ei sa pozeze in eroi, eu unul il stiu deja prea bine. Asa ca nu credeti tot ce preiau ziarele si minunatele noastre televiziuni de acasa. Miercuri la o zi dupa furtuna era soare afara si nici macar nu adia vantul. Iar vineri deja lucrurile revenisera la normal, dar sunt convins ca stirile despre Sandy si ravagiile facute de ea, vor continua multe luni de acum inainte. Se va exploata fiecare persoana afectata, fiecare casa daramata si se vor strange fonduri, face teledoane, maratoane samd samd. Traiasca televiziunile libere!

Un Halloween American - Trick or Treat?!

Pumpkin time. Trick or Treat?

Trick or treat?! Doar nu era sa ratez povestea lunii octombrie, una din cele mai frumoase luni din an pentru zona New England, parere care este impartasita de locuitorii de aici. Dar inca nu am trait Craciunul in Boston si NYC, si mi se spune ca ar fi de legenda...ramane de vazut. Cu sarbatoarea de Halloween au inceput in de cand am aterizat din Mexic intr-un aeroport din Wisconsin impanzit de panze de paianjeni si scheleti si te simteai ca intr-o casa bantuita. De ce e frumoasa luna Octombrie o sa ma intrebati...pentru ca e toamna, si suburbiile intesate de artari, stejari si alte soiuri de copaci, se coloreaza intr-o paleta vesela, de la rosu aprins, la galben lamaita si verde crud. Vantul adie incet iar lumina calda a soarelui bland de toamna iti conduce pasii printre o ninsoare de frunze care cade neincetat. Ninsoarea asta va fi inlocuita curand de adevaratii fulgi de zapada, dar pana acolo mai e o pita buna de mancat, vorba unui bun coleg de liceu.

Toamna...intradevar o mica minune in coltul asta de tara, e deajuns sa tragi de tine, sa lasi laptopul, smartphone-ul si alte gadget-uri moderne in care iti ti ochii lipiti zi dupa zi, si sa scoti nasul afara. O plimbare de dupamasa prin acea "ninsoare" de frunze, asa cum am facut eu cu camera foto in spinare, la vanatoare de instantanee iti va umple simturile. Te vei intalni cu dovleci rotofei asezati atent pe prispa caselor, cu ghivece de flori galbui sau chiar floarea soarelui stransa intr-un buchet si care iti zambeste de dupa un gard de plastic colorat in alb.

Mergi cu pasul molcolm si dai de baloti de fan asezati pe gazonul inca verde, sau te intampina sperietori de ciori, vesele de data asta si care vestesc venirea toamnei in timp ce vantul se joaca cu covorul de frunze ce s-a asternut pe drum. Halloween-ul incepe la Americani inca de la inceput de Octombrie si nu reprezinta sarbatoarea comerciala care o regasim in Romania si in Europa. Nu...departe de ceea ce am preluat noi, pentru ca noi am stiut din pacate sa importam comercialul nu si traditiile. Economia de piata e profitul sunt cele ce dicteaza in ziua de azi.

Casuta din povesti.

Fiecare casa primeste straie noi, iar oamenii isi petrec sfarsitul de saptamana decorand, avand grija de flori si pregatind atmosfera de poveste pentru sarbatoarea ce va urma. Halloween-ul reprezinta de fapt sarbatorirea toamnei, a recoltei, o sarbatoare a bucuriei care ajunge in punctul culminant pe 31 octombrie.

Nu va lasati pacalaliti

Cu o saptamana inainte de sarbatoarea propriuzisa incep sa isi faca aparitia panze de paianjeni care imbraca gardul viu la fiecare casa. Pe ici si colo mai vezi o mana iesita din pamant, sau un schelet care te invita sa te opresti si sa citesti mesajul haios scris pe piatra lui de capatai. Apar astfel decoratiunile de Halloween si cele mai multe case se rezuma la lucruri simple, un schelet, o placa cu RIP, sau ceva paianjeni. Altii au vazut prea multe filme si incearca sa isi transforme caminul intr-un decor bantuit demn de povestile lui Hitchcock. Ma opresc din plimbarea mea in fata casei din poza alaturata (si nu...nu m-a atras anuntul cu prajituri, nu fiti carcotasi), si caut acea poza care sa transmita o poveste. Concentrat cum eram, nu aud geamul de la mansarda cum se deschide scartaind, si deodata un tipat ascutit si scurt perturba calmul toamnei. Pentru o clipa a iesit sufletul din mine vrand sa o ia la fuga mancand pamantul dar ma calmez repede. Urmeaza un raset cu pofta, "Did I scare you? Oh I did...didn't I?". Imi arunc privirea in sus, o doamna pe la 40 de ani radea din tot sufletul (al meu aproape ca disparuse), "You like my house? It's for kids from 2 to 80, I am just one of those kids". Zambesc, i raspund afirmativ, si cu mana inca tremuranda mai fac 2-3 poze si imi caut de drum si o las pe doamna sa se amuze copios in continuare. Poate am vazut eu prea multe filme...

La Russo's in piata predomina dovlecii

Lumea se bucura de Halloween, e momentul in care nimeni nu se va supara daca i vei face o poza casei in care locuieste, din contra...te vor invita la o vorba, si vor fi mandrii sa vada ca le apreciezi munca depusa in decoratiuni. Florile galbene sunt nelipsite, le vezi aproape la fiecare casa, din loc in loc isi mai face aparitia o fantoma agatata in vreun copac, si incet incet pe masura ce ne apropiem de 31 Octombrie, apar si celebrii de acum dovleci sculptati. Daca dai o fuga pana in piata, vezi o puzderie de dovleci, mari, mici, grasi sau slabi, lunguieti sau butucanosi, pe placul fiecaruia. Sute de dovleci de unde sa alegi ei sunt prezenti peste tot....de la Cafea cu aroma de dovleac, la bere cu aceeasi aroma si categoric nelipsitele Pumpkin pies. I gasesti in bomboane, dulciuri, prajituri...totul capata o aroma dulceaga de dovleac.

Eu si project managerul meu la sedinta de dimineata

M-am costumat si eu,  dupa obiceiul din popor. Visam de mic sa devin pentru o zi un erou din filme, un personaj, sa fiu altcineva sub o masca...am copt mult ideea, mi-au trecut nenumarate variante prin minte, dar in cele din urma am ales ceva simplu si dupa o vizita la iParty (un magazin ce vinde doar in perioada asta), m-am facut cu ceva machiaj alb, un spray alb temporar pentru par, o mustata de "camera, lights, action", si niste "fake blood" care nu am ajuns sa il mai folosesc. Urma sa devin un doctor traznit pentru o zi, cu complicitatea unei prietene care mi-a facut rost de halat si haine medicale ca in Grey's Anatomy, de la un spital adevarat, unul psihiatric chiar.

Mustaciosul revine

Toata ziua am stat costumat si machiat in pielea doctorului traznit, desi mustata mi-a dat mari batai de cap mai ales cand trebuia sa beau apa (am folosit un pai in cele din urma, iar cand a fost vorba sa dau iama in prajituri am renuntat la ea). Ideea a fost ca la birou sa venim toti asa de Halloween...iar dupamasa sa facem un mini party inainte ca toata lumea sa se indrepte spre casele lor urmand sa-i astepte pe cei mici cu "trick or treat" sau sa se piarda la vreo petrecere nebuna. Si pot sa zic ca nu a fost nimic mai amuzant decat sa am sedinta pe proiect dis de dimineata cu o vrajitoare si o dama de companie, incercand sa vorbesc serios despre ceea ce aveam de rezolvat in cele 4 ore de lucru (si chiar aveam treaba).

Bomboane pentru copii

Seara am ales sa nu merg in Boston, stiam ca acolo va fi toata lumea pe strada, costumata, "a lot of slaughty girls", imi zicea un coleg la birou (si am auzit multe povesti urmatoarea zi). Stiam in schimb si ca asa ceva pot vedea oriunde in lume, petreceri si adulti costumati, i vazusem deja la servici, si in America ma aflu pentru a trai traditiile lor. M-am dus deci la casa departe de casa, in suburbii prin Newton si Watertown. Am umplut un dovleac de plastic cu dulciuri de tot felul, iar incepand cu ora 5PM strazile au inceput sa se umple de monstruleti insotiti de parinti grijulii. Politia veghea atenta traficul aproape inexistent, iar parintii isi conduceau din usa in usa copiii echipati cu saci mari pentru dulciuri. Au sunat la usa din 5 in 5 minute, grupuri grupulete sau cate un tigrisor ratacit, sau un Harry Potter.

Copiii costumati.

Nu e nimic mai induiosator sa vezi o fetita mica imbracata in printesa care iti zice cu o voce pitigaiata ca din filme "Trick or treat?!", si se uita cu niste ochi mari si curiosi la mustata ta de doctor traznit. I-am dat ciocolata, a dat sa plece repede razand dar a fost intoarsa la fel de repede din drum, "What do you say?", intreaba vocea apasata a mamei care o insotea. Si din nou auzi acea voce pitigaiata si rusinata zicand un "Thank you!", se intoarce si fuge razand la urmatoarea casa. Asa s-au perindat copiii pentru urmatoarele 2-3 ore, costumati in dracusori, tigrii, animalute, spidermani, ironmani sau supermani.

Cum sa decoram casa

Dupa ce am epuizat stocul de bomboane si ciocolata (magazinele vand inca de la inceput de luna special pentru evenimentul asta, ciocolate si dulciuri in miniatura, iar fiecare copil, dar absolut fiecare cand ajungea la usa lua doar o ciocolata. Unul singur, micul de el a fost mai hapsan, el vroia tot dovleacul incarcat de dulciuri pentru el). M-am lungit cu explicatiile....dupa ce s-au terminat dulciurile am luat camera foto, mi-am dat jos mustata si am inceput sa ma plimb si eu prin cartier. Peste tot in jur alergau spiridusi, supereroi si vrajitoare in miniatura.

Jack-o-lantern

Oamenii i asteptau bucurosi pe treptele luminate de jack-o-lanterns (dovleci sculptati cu lumari in ei), tot cartierul era plin de viata, si de sunete de copii. Ajuns la o casa m-am asezat sa fotografiez un dovleac frumos luminat, si dupa cateva secunde m-am trezit cu un pusti blond cu parul bucalat care se uita curios la mine. A iesit si mama lui dupa el, "oh I thought you were trick or treaters", imi spune ea. Amica care ma insotea rade si explica "oh no, you see...it's his first Halloween in America".

Pentru mai multe poze va invit pe https://www.facebook.com/media/set/?set=a.360811870679468.85881.226664207427569&type=1&l=bd1df76fee

Da... primul meu Halloween in America m-a facut sa realizez ca in spatele sarbatorii comerciale se afla traditii, obiceiuri si bucuria sincera a copiilor. Halloween-ul nu inseamna doar petreceri si baruri, discoteci, e mai mult de atat si sper ca prin mica mea povestire sa fi adus putin din atmosfera de poveste in imaginatia voastra. Trick or Treat?