Crocodile hunter in Everglades

Hidroglisor in Everglades

Am povestit acum ceva timp despre aventurile mele prin Mexic dar am evitat sa mentionez ca a existat ceva inainte de piramidele Mayase, asta pentru ca am pastrat the best for last. Inainte sa parasesc taramul American pentru prima oara in 8 luni am efectuat o escala in Florida unde am avut marele noroc sa fiu gazduit de o familie de banateni din Faget, care s-a stabilit in insorita Florida acum cativa ani in cautarea visului American. Despre Florida si zona ce delimiteaza Miami in principiu, pot spune ca abunda in locuitori de origine romana spre deosebire de Coasta de Est. Intalnesti la tot pasul lucruri care sa iti aminteasca de casa, inclusiv magazine romanesti, cofetarii, celebrul restaurant al lui Cristi Borcea sau Biserici de acasa. Dar o sa revin in alt post cu detalii despre comunitatea de acolo si cum se desfasoara viata prin Fort Lauderdale, Miami sau Hollywood (acolo unde am fost eu gazduit). Si ca o nota, restaurantul lui Borcea nu e in Miami, ci in Hollywood (cel din Florida, nu alalalt celebru de coasta de Vest).

Chocolada, o cofetarie romaneasca in USA

Firul povestii de azi o sa ne duca in Everglades, mlastina imensa din Florida plina de aligatori. Dupa cum ziceam am avut bafta sa fiu gazduit de familia Vetan, care a facut de altfel ca o buna familie de romani, toate eforturile sa ma faca sa ma simt ca acasa. Si le sunt recunoscator pe aceasta cale pentru ca in acele zile am uitat pentru o clipa ca sunt in America iar Romania mi s-a parut ceva mai aproape. Asadar o sa o luam in sens invers incepand cu ultima mea zi petrecuta in insorita Florida.

Numere de Timis in Florida

In ziua de Duminica dis de dimineata am urcat in Toyota cu numere de Timis a Danielei (ce poate fi mai interesant decat sa vezi o masina cu numere de Romania mergand prin downtown Miami), si ne-am setat destinatia pe GPS, Everglades National Park. Este cea mai mare rezervartie naturala subtropicala din Statele Unite, continand 25% din terenul original al regiunii mlastinoase din sud-vestul Floridei. Este vizitata de peste 1 milion de oameni în fiecare an, fiind a treia mare rezervatie din cele 48 de state americane

clasica masina de serif alaturi un Truck autentic, un Dodge RAM

Pe masura ce ne indepartam de zbuciumatul si agitatul Miami cu plajele insorite si petreceri nesfarsite, peisajul a inceput sa se schimbe radical. Pe marginea autostrazii canale pline cu apa si vegetie si-au facut aparitia si din loc in loc puteai zari hidroglisoare (am cautat ceva timp termenul asta pe internet, aici le spune airboats). Hidroglisorul e barca din poza de mai sus, are o elice de ventilator urias in spate, si este propulsata la viteze medii printre aligatorii ce isi fac veacul prin Everglades. E probabil unul din cele mai populare mijloace de transport in zona pe langa masina. America cea din filme, cea rurala incepea sa se dezvaluia in fata ochilor meu. Trebuie sa va amintesc ca ne aflam in sudul Americii, in apropierea unor zone incarcate de istorie cum ar fii New Orleans din statul Lousiana. Pentru prima oara am vazut o masina de serif sau localuri (dinner's) plantate in zonele de odihna care aratau mai mult a vestul salbatic.

pe Alligator Alley

Dupa 2-3 ore de mers pe o autostrada cvasi pustie denumita "Alea Aligatorilor", gps-ul ne-a scos pe un drum cu o banda pe sens, intram in parcul Everglades si ca o noua premiera din multele de care am avut parte in Florida, m-am putut bucura din nou de senzatia de a conduce pe o sosea care e atat de populara in Romania (doar avem putine autostrazi acasa, nu?!). E asa rar sa intalnesti aici in US un drum care are doar o singura banda pe sens delimitata de cealalta banda cu faimoasa linie galbena. Daca in Romania intalnesti semne care te avertizeaza ca e posibil sa intalnesti vaci pe drum, sau in Austria vei intalni caprioare sau cerbi (fiecare cu ce are), aici din loc in loc se aratau semne care te avertizau ca e posibil sa intalnesti pantere care traverseaza drumul sau broaste testoase de dimensiuni mari. Alt ecosistem, inseamna si semne rutiere adaptate pana la urma, nu?! Poza de mai sus emana spiritul American, o autostrada larga care iti deschide zeci de posibilitati in fata, impanzita de jeep-uri, suv-uri, motociclete si celebrele semne galbene. Au inceput sa se inmulteasca si reclamele cu Airboats si vizite cu ghid prin Everglades. Am decis sa deviem de la traseul nostru initial si nu ne-a parut rau. Am platit 40$ in care a intrat un tur de o ora cu barca prin mlastinile pline de aligatori, si o vizita intr-o mica rezervatie cu papagali si pui de aligatori.

Cocostarcul care parea o statuie

In asteptarea barcii

Am asteptat cuminte pe ponton ca barca sa isi termine cursa precedenta si apoi am pasit in barca alaturi de inca 4 persoane. Dupa instructaj (cum sa nu fim mancati de aligatori daca chiar picam din barca) am pornit la drum alegand sa nu port castile supradimensionate care trebuiau sa imi protejeze auzul. Am inceput sa fac poze la foc automat si sa surprind tot ce misca, pentru ca oricum totul era nou si incitant pentru mine. Zece minute barca a descris cercuri largi doar prin fata pontonului de unde plecasem, si ne-a fost prezentat un aligator alaturi de un biet cocostarc care pareau sa fie acolo pe post de angajati, facand prezenta pentru fiecare barca care pleca din ora in ora. Dezamagirea incepea sa se instaleze in sufletul meu, vazand ca rulam la o viteza de melc si vedem un aligator obosit.

Pe canalul cu mangrove

Dar barca si-a schimbat cursul si dupa 5 minute in ape deschise am cotit pe un canal ingust pazit de mangrove de o parte si de cealalta. Si ceea ce vazusem in filme si speram sa se intample, s-a intamplat. Barca a prins viteza si si-a demonstrat supranumele de "airboat". Ne simteam ca la un raliu, iar pilotul (si il voi numi asa pe carmaciul barcii), lua curbele cu o viteza ametitoare.

De fiecare data cand paraseam un tunel ingust, treceam printr-o deschidere larga de apa, un barca executa niste intoarceri pe loc si drifturi iar apoi intram pe urmatorul tunel. La fiecare intoarcere prin acel labirint de mangrove aveam impresia ca vom lovi un copac sau ne vom implanta in malul gros de pe margine. Pilotul glumea ca nu practica de mult timp aceasta meserie, si sotia l-ar snopi in bataie daca ar stii cum conduce. Dupa doza de adrenalina si sentimentul ca cei 40$ investiti sunt cu folos, barca a incetinit si am intrat intr-un spatiu deschis si luminos.

Ghidul nostru ne-a explicat ca este interzis sa hraneasca aligatorii, si ca acestia nu mananca oameni, ci mananca doar carne cu care sunt obisnuiti. Logica este ca daca cei din barci i-ar hranii atunci aligatorii stiind ca barcile sunt o sursa de hrana ar veni mereu in preajma lor si nu ar lipsi mult pana cand ar manca si o persoana de pe o barca. Asta fiind primul pas ca aceste animale cu aspect de dinozauri sa se obisnuiasca cu gustul si sa considere omul ca hrana. Nu am avut de asteptat mult timp si un aligator si-a scos botul la suprafata apei undeva la 20 de metrii de barca.

Hai la mine, te fac celebru cu cateva poze!

Cam departe pentru ca obiectivul camerei mele foto sa il poata surprinda in toata splendoarea. Mi-am plimbat mana prin apa si surprinzator aligatorul a reactionat si s-a apropiat curios. Cei din barca au reactionat cu teama, dar ghidul le-a zis razand sa nu isi faca griji ca doar e mana mea, pana la urma eu o pierd. De fiecare data cand scoteam mana din apa, aligatorul se indeparta dar imi dadea ocazia sa il surprind in cateva cadre pe aparatul foto. Cum puneam mana inapoi in apa si faceam putine valuri, acesta se apropia cu repeziciune, la un moment dat ajungand si la 1 metru de mana mea pana am apucat sa o scot afara din apa.

 La sfarsitul calatoriei am aflat ca ceea ce am facut eu putea fi foarte periculos pentru ca aligatorii vaneaza in pereche. Si daca eu vedeam acel aligator la suprafata, putea fi oricand unul scufundat undeva sub barca, dar nu s-a intamplat nimic si a ramas povestea, eu tastand in continuare cu 2 maini.

L-am parasit pe gigantul aligator (avea undeva la 5-6 metrii lungime), si ne-am aventurat in inca o cursa prin canalele cu mangrove, toata expeditia fiind astfel gandita sa te tina in priza cu inima batand la un ritm nebun. Am facut ceva poze spre sfarsit la carma barcii, si ne-am indreptat spre partea a 2-a din turul nostru. Aici ne-am intalnit cu papagali prietenosi care stiau sa vorbeasca, si care am facut nenumarate poze, o binevenita pauza dupa aligatorul din mlastina.

Noul meu prieten.

Dupa vreo 30 de minute petrecute cu papagalii de care nu iti venea sa te mai desparti, am continuat pe niste alei din lemn suspendate deasupra apei ca sa descoperim un nene cu niste pui de aligator. Ne-a explicat ca aceastia sunt prinsi din mlastina si crescuti acolo, si ca locuitorii din Florida au dreptul sa vaneze acesti aligatori (pentru a mentine populatia lor sub control) dar nu mai mult de 2 exemplare pe an. Mi-a pus in brate puiul de aligator care avea botul legat ca sa nu raman fara degete sau mana. Nu era greu deloc, dar avea pielea rece ca o reptila adevarata. Daca acum cativa ani mi-ar fi fost teama sa tin o astfel de creatura in brate, de data asta injectat cu surplusul de adrenalina de dupa cursa prin mlastina, nu am simtit nici o ezitare in a prelua puiul de aligator.

Cel mai mare aligator prins in Everglades

Am revenit in casa de unde a inceput turul, iar afara incepuse o ploaie de vara (desi ne aflam in luna octombrie spre noiembrie). Am descoperit acolo un aligator impaiat (daca i pot spune asa). Se zice ca ar fi cel mai mare prins vreodata in Parcul Everglades. Ne-am facut stocul de suveniruri si tricouri (mai bine zis eu, ca Daniela nu se afla la prima vizita) si cum s-a oprit repriza de ploaie ne-am indreptat spre masina cu destinatia Marco Island, adica coasta de vest a Floridei. Daniela si-a pus in gand sa imi prezinte si coasta de Vest in aceeasi zi si pot spune ca i-a reusit. E surprinzator cum poti face doar in 12 ore atatea lucruri cu putina organizare.

Experienta pe coasta de vest a insemnat o a doua parte a zilei extrem de relaxanta pe o plaja cu nisip alb alaturi de doua inghetate si o mancare savuroasa luata de la restaurantul de pe plaja. Am privit pelicanii survoland apa calma si calda a oceanului (mult mai calma si mult mai calda decat in Miami pe cealalta coasta), si spre seara am asistat la o nunta pe plaja, ca in filme. Pentru prima oara am putut sa ma bucur si de o baie in ocean sub privirile vigilente ale Danielei, ca doar eu si inotul nu suntem buni prieteni. Am adunat scoici si m-am bucurat ca un copil de un apus ca in povesti. Nici ca nu se putea un sfarsit mai frumos pentru o zi plina de aventuri. Ne-am croit drum printre casele cu peluze generoase si cu palmieri in loc de meri si peri, si odata cu lasarea intunericului am pornit inapoi spre Miami, autostrada si zgarienorii ne asteptau. O sa va las in compania catorva imagini surprinse prin parcul national si in speranta ca v-am deschis apetitul catre o calatorie in Florida, eu ma intorc la colindele care rasuna de peste drum si reintru in atmosfera Craciunului.