Japanese spring festival

Weekendul trecut aici in Boston s-au implinit 100 de ani de cand primul cires a fost daruit capitalei Washington DC, de catre poporul japonez si astfel au fost sarbatori prin toate Statele Unite. In astia 100 de ani ciresul ala si-a facut familie, a prosperat si a ajuns peste tot prin USA, inclusiv in Boston unde intalnesti cam la tot pasul un cires inflorit. Desi e oarecum ciudat sa fie ceata afara, 7-8 grade ziua si sa vezi ciresi infloriti si oameni in short si tricou (iar eu in geaca de ski).

Revenind la festivalul japonez, acesta s-a tinut in Copley Square, o "aruncatura" de bat cu autobuzul 57 din Brighton Center unde momentan am resedinta, deci vreo 30 minute si inca vreo 10 pe jos pentru a da de o situatie ce imi amintea de talciocurile de la noi. Multa lume, asiatici in majoritatea lor, niste tarabe inghesuite in micuta piata Copley, si o scena unde dansau copii japonezi de la scolile locale iar o prezentatoare se straduia intr-o engleza aproximativa cu un accent puternic japonez sa intretina atmosfera. Cel mai hazliu moment a fost cand am ajuns eu pe acolo. Tocmai anuntau ca "we have very sorry news, no more food tickets, so sorry", deci nu mai erau bilete la mancare. Cum functiona toata chestia, trebuia sa dai 1$ pe un bilet, luai mai multe bilete si apoi te asezai frumusel alaturi de ceilalti asiatici si americani, la o coada de vreo 200 de persoane ca sa ajungi sa iei un bol de moshi soup sau niste orez. Eu m-am dus la standurile unde se platea si am degustat niste ceai verde...bun, dar scump (10$, 10 pliculete), prea multi verzisori americani pentru niste verdeata japoneza.

Asa ca i-am lasat pe Japonezi in pace sa isi etaleze cultura lor, si am facut o scurta vizita la biblioteca publica de vis a vis. Se pare ca daca poti demonstra ca locuiesti in statul Massachusets, iti poti face un abonament pe gratis la biblioteca si apoi sa imprumuti un pass pentru muzeele din Boston. Pass care nu te costa nimic, si astfel poti vizita muzeele for free (romanii sunt descurcareti, mereu gasesc lucrurile moca). Am fost, am intrebat, acum urmeaza sa imi fac din nou dupa multi ani abonament la bilblioteca. Aici se filma si un videoclip cu un Wesley Snipes autohton, ceva film de prezentare pentru o companie de teatru. Am facut ceva poze rapid in timp ce o batranica ma intreba foarte mirata "who is that man? Is he famous?" dar foamea mi-a indreptat pasii spre Newbury street, pasi grabiti pentru ca mersesem la Japonezi cu stomacul gol, si gandul ca il voi alimenta acolo cu bunataturi.


Strada asta e locul unde fetele s-ar simti ca in rai. Aproape 2 km de magazine pe o parte si pe cealalta. De la branduri cunoscute mie pana la te miri ce firme. Eu cautam mancarea asa ca nu am zabovit mult pe Newbury si am ajuns la Cactus Club. Pot sa zic unul din cele mai bune restaurante unde am mancat in Boston pana acum. Mancare mexicana, serviciu ireprosabil, si locatie foarte prietenoasa. Recomand celor ce ajung aici sa faca macar o oprire la Cactus, eu voi reveni cu siguranta.

Ultima oprire a fost intr-un magazin SF. Apple Store din Boston. Locul de unde toti localnicii isi fac aprovizionarile cu telefoane si gadgeturi ale marului muscat. Un magazin pe 2 nivele, care parea din alt film, si intrand inauntru nu m-am putut abtine sa fac niste poze. Exact cand sa declansez, un un negru "mititel" (wesley chiar era mic pe langa matahala asta) s-a apropiat usor de mine, m-a batut pe umar si apoi cu o voce autoritara a tunat "no pictures allowed!!". M-am intors speriat spre el, gata sa imi cer scuze, doar ca sa il observ razand cu pofta...mi-o facuse. Era unul din angajatii magazinului care avea chef de glume, cum sa nu poti face poze si sa iti ofere sansa sa-i promovezi mai bine asa cum fac si eu aici pe blog. Mai tot americanul (sau imigrantul) are aici un IPhone, pe autobuz dimineata asta e preocuparea lor, fie sa citeasca ziarul, sau sa asculte muzica (de la un Ipod evident), sau sa navigheze pe internet folosindu-se de un dataplan scump. Alaturi de gecile de la North Face care sunt ca un fel de uniforma aici in zilele racoroase, urmeaza gadgeturile de la apple ca raspandire.

Data viitoare va povestesc experienta de shopping in US, si cum e sa te plimbi prin mallurile lor. In weekend intentionez sa merg in East Cambridge, la Cambridge side galleria, sper eu mai ieftin decat Macy's si Newbury street. Voi da in sfarsit de Gap, Wallmart, H&M....

Weekendul asta urmeaza cinque de mayo, sarbatoarea tuturor mexicanilor. Partea buna ca sunt multi imigranti, un motiv de sarbatoare mereu.