spre Washington DC

US Capitol

Acum o saptamana ma trezeam intr-o zi de sambata la 4:30 AM ca sa pot ajunge in Chinatown / Boston pentru autobuzul ce urma sa ne duca pe un drum de 1000 de mile in 2 zile in care am vazut Washington DC, Baltimore si orasul unde s-a filmat celebrul Rocky, Philadephia. Era si timpul ca dupa 5 luni de America, sa ies si eu din statul Massachusetts....iar vazut...e mult spus, pentru ca marea majoritate a timpului a fost petrecut cu fundul in autocarul plin de asiatici si indieni. Si nu exagerez deloc...inclusiv ghidul era o domnisoara din China a carei engleza era mai subreda decat o banca putreda care sta in ploaie. La un moment dat am fost intrebat de colegul ce mi-a tinut companie in autobuz, un chinez simpatic pe la 60 de ani din Hong Kong, ce cautam eu si cei 2 amici ai mei din Lituania ca fiind singurii albi, intr-o mare de turisti asiatici si indieni. Ah, gresesc, mai era o fata din Austria + soferul Bob, un american pur sange. Iar chinezul meu stia engleza perfect, si m-a invatat multe despre o China care desi nu o apreciez o vad putin altfel acum. Nu m-am vazut niciodata drept o persoana cu tendinte rasiste, dar la un moment dat ti de ajuns sa vezi peste tot in Boston asiatici si indieni, parca cauti si niste americani sau europeni de ai tai de acasa, ca romani cam greu...

Cateva date tehnice despre mini excursia asta. A costat cam 110$, in mod normal costa 170$, dar daca merg 3 persoane, a 3-a e gratis (deci se ajunge la o suma mai mica daca imparti frateste). In banii astia au intrat autobuzul si hotelul. Mai aflii apoi ca trebuie sa platesti inca 20$ pentru ghid si ceva taxa de benzina, deci 130$ rotund. La care mai adaugi mancarea pentru cele 2 zile, inevitabilele suveniruri, si ajungi ca mine sa spargi 220$ in 2 zile.
http://www.tours4fun.com/ (pentru mai multe detalii)

New York City from the bus

Dar sa o luam cu inceputul ca m-am pierdut in date neesentiale. Ne-am imbarcat carpiti de somn la o ora la care cei mai multi inca dorm la inceput de weekend, in autobuzul spre Washington. Primul soc a fost cand am auzit mirobolanta engleza a ghidei, si pe parcursul calatoriei m-a salvat faptul ca Frank (tipul chinez de care va ziceam, si nu..nu il cheama Frank dar asa mi-a zis sa-i zic, ca nu as fi tinut minte in veci numele chinezesc), mi-a mai tradus din limba aia complicata (da, ghida zicea mai intai in engleza-oarecum si apoi intr-o chineza fluenta). Am trecut prin New York City dupa aproximativ 4 ore din calatorie si l-am parcurs pe la periferie, astfel am reusit si eu dupa 5 luni de USA, sa vad ce minuscul e Boston, pe langa insula Manhattan care aparea in zare prin ceata densa a diminetii. Au urmat inca 4 ore agonizante, in care nu mai stiam pe ce parte sa ma intorc pe scaun, si eram trezit din cand in cand de ghida care tinea sa ne mai zica cate ceva informatii captivante despre statele prin care treceam, si sincer mai bine caut pe wikipedia, pentru ca din explicatiile ei nu am inteles mare lucru.

Incet incet s-a apropiat ora pranzului, si dupa spusele ghidei urma inainte de DC sa ne oprim sa mancam undeva. Afara ploua in rafale si ma gandeam deja ca excursia va fi ratata complet. Nu trebuie sa mai zic ca autobuzul oprea din 2 in 2 ore, iar locurile de odihna de pe autostrazile americane sunt un fel de mini mall-uri, cu mancare, magazine, tot ce poftesti. Pentru pranz am fost anuntati ca vom avea parte de KFC, MAC, si american chinese buffet, very cheap, only 12 dolla', deci aveam de unde alege, vorba vine. Eu am gasit o pizzeria italiano-americana, desi la intoarcere am realizat ca all you can eat-ul acela chinezesc chiar era un good business. Ne-am urcat din nou in autobuz rugandu-l pe soferul Bob, un batran vorbaret cu barba alba si burta mare sa dea aerul conditionat mai incet ca ma congelez in spate. A dat usor din cap, m-a privit si apoi in timp ce regla temperatura cu 3 grade mai sus a bombanit..."young men today...they don't make them as tough as they used to be"....ce sa zic, nu sunt un american calit la polul nord...i-am multumit si mi-am facut drum inapoi la scaunul meu de la mijlocul autobuzului, inotand printre pakistanezi si chinezi.

In jurul orei 3 am pus piciorul in sfarsit in capitala americana, iar ploaia s-a oprit, reincepand doar tarziu spre seara. Norocul meu providential a fost din nou de partea mea. Primul lucru care il observi este lipsa zgarie norilor. Am aflat mai multe de la soferul Bob decat de la ghidul nostru (care pronunta Smithsonian museum, ca fiind Missasonian Museum). Se pare ca Bob a fost sofer in armata in tinerete, chiar in DC. Ne-a zis ca populatia orasului lucreaza in mare majoritate pentru institutiile federale (adica ale tarii si nu ale statului), si cam toata activitatea se concentreaza pe tiparit bani si luat bani de la populatia USA. In timp ce colegii chinezi au luat ceva croaziera cu 20$ ca sa vada de pe rau Pentagonul, eu am ales sa ma plimb pe jos pana la monumentul George Washington, obeliscul ala ce apare in cam toate filmele cu extraterestrii ca fiind distrus primul. Si parca nu e asa impunator ca la televizor, dar ce e in America? Urmatoarea oprire a fost Capitoliul, acolo unde se intalneste Congresul American. O cladire cam cat 20% din Casa Poporului de la noi, alba, ingrijita si cu o peluza imensa in fata. Toate monumentele sunt grupate si le poti parcurge pe jos cu usurinta.

White House, this is it?!!!

Am ajuns inevitabil si la White House, aici nu am mai avut voie sa intram pe peluza si ne-am rezumat la niste instantanee prin gard sperand sa il vedem pe Obama (eu nu speram, dar chinezii erau lipiti de gard). Casa asta alba, e mica, foarte mica....daca o privesti atent seamana cu o casa normala, sau o vila ceva mai mare de la noi, de un alb imaculat si pazita de barbati imbracati in negru. Vazut, facut poze si plecat spre Muzeul aerospatial.

Modulul Lunar

Treaba buna cu muzeele la ei este ca sunt gratis. Toate muzeele nationale din cadrul Smithsonian sunt cu intrare libera, deci cu siguranta ma voi intoarce in DC si imi voi petrece 2 zile doar plimbandu-ma prin ele. Datorita timpului limitat am avut de ales, si ne-am petrecut o ora in muzeul aerospatial. Acolo sunt rachete, avioane de la NASA, modulul cu care s-a aterizat pe luna, costume de astronauti, si roverul cu care au mers (teoretic) pe satelitul natural al Pamantului. Am vazut si avionul fratilor Wright plus alte cate si mai cate exponate. Nimic in schimb despre al nostru Traian Vuia sau Henry Coanda...dar e America, eroii sunt ai lor. Un muzeu imens...o comoara ce a adunat exponate din aeronautica de la inceputuri pana in prezent. Ma asteptam totusi la niste lucruri mai high tech, doar suntem in State, dar se vede ca in muzeu nu s-a mai investit de ani buni, iar tehnologia moderna o intalnesti doar la intrare cand te scaneaza sa nu ai bombe asupra ta.

Lincoln Memorial

Seara se lasa incet peste capitala iar vizita noastra scurta se indrepta spre final. Ultima oprire a fost la memorialul razboaielor din Korea si Vietnam (au muuuulte memoriale inchinate eroilor lor care au luptat cu daruire pentru a apara pacea in lume si a instaura democratia. Oare cine i-o fi rugat sa faca asta?!). Si poate monumentul care m-a impresionat cel mai mult in vizita mea de 6 ore prin capitala, a fost Lincoln Memorial. Un loc cu adevarat grandios, unde poti sta la picioarele lui Abraham Lincoln si sa admiri obeliscul lui George Washington din partea opusa.

Washington Memorial

Mr. Ranger sir.

Ambele monumente fiind luminate arhitectural intr-un mod placut. A urmat cina peste care am sarit pentru ca imi luasem un iaurt si niste fructe (prea mult kfc si mac nu fac bine la sanatate), si hotelul. O binemeritata odihna intr-un hotel de o calitate foarte buna (inca nu am intalnit un hotel prost la ei), si cu mic dejun inclus (Sleep In i zice). Bineinteles ca la Lincoln Memorial nu am ratat sa fac o poza cu Mister Ranger, yogi bear style. Parca am fi ciocolata cu vanilie, un tip tare de treaba pe care l-am intrerupt cand dadea explicatii la niste turisti, i-am pus doamnei aparatul in brate, si l-am rugat sa facem o poza pt amintirile mele nepretuite.

Urmeaza day 2, in povestea urmatoare...nest stop Phily si Baltimore.