Vizita de acasa

A trecut mai bine de un an de cand nu am mai vazut pe nimeni de acasa (din Romania) in carne si oase.

Conversatiile pe Skype cu tata, cu prietenii, au tinut de cald la inceput, dar incet incet distanta fata de Romania si-a zis cuvantul si mi-am luat bilete spre casa sa merg in vizita. Daca nu am reusit sa imi conving tatal sa ma viziteze pe cand lucram in Zurich, la o "aruncatura de bat" fata de Romania, se pare ca America i-a facut mai mult cu ochiul si s-a incumetat la prima calatorie peste ocean. Dupa cateva luni de pregatire, niste emotii la ambasada din Bucuresti (mai mult din partea mea), si un zbor lung via Munchen, unde m-am temut ca se va pierde prin uriasul aeroport la primul lui zbor international (l-am subestimat pe tata), a sosit in sfarsit. The eagle has landed :), si nu oricum ci in stil cu Lufthansa. Imi amintesc cand am sosit eu in USA, si am tras de fiecare banut pe care il aveam, am zburat cu Aeroflot (o companie ucraineana), Budapesta via Kiev, apoi NYC, si la capatul a peste 24 de ore am ajuns in Boston. Tata a plecat comod direct din Timisoara, si 11 ore mai tarziu era deja aici...cat un drum cu trenul Timisoara - Iasi.

Nu l-a impresionat inca America prea mult, mi-a zis chiar ca Boston aduce a Timisoara, doar ca e mult mai curat, are niste cladiri inalte, si lumea vorbeste tare pe strazi. Asta a fost in prima zi...dar azi in a 2-a zi a inceput sa observe si detalii dupa ce s-a plimbat de unul singur prin oras (eu mai trebuie sa si muncesc si m-am alaturat de abia seara). Oamenii parca sunt mai politicosi, chiar daca din reflex adesea, locurile unde poti merge sa petreci timpul mai variate, parcurile mai curate si mai ingrijite (multe multe veverite, rate, gaste si lebede), si o amestecatura de oameni din toate colturile lumii, oameni carora nu le pasa cum esti imbracat sau de unde esti si cum arati. Evident nu e perfect si sunt multe lucruri negative pe care sigur le observa daca sta 1 luna, dar parca totusi e si putin diferit. O vizita pe la Prudential, niste frozen yogurt pentru prima oara, au mai indulcit experienta americana. Maine ne indreptam spre New York si apoi un weekend la Niagara sa vedem faimoasa cascada. Sunt curios daca mai spune dupa ce va vedea NYC ca America nu prea are zgarienori mari...si daca Bostonul i s-a parut linistit si calm si ma tot intreba unde a disparut lumea de pe strazi seara, si ca e totul pustiu, sa vedem ce parere are in orasul care nu doarme. Daca aici traficul e foarte lejer si mult prea putine masini prezente in downtown Boston (mai mult pentru ca e foarte scumpa parcarea dar si pentru ca transportul in comun e bine pus la punct)...in New York se vor schimba lucrurile la 180 de grade.

Acum nu stiu care e mai obosit, el ca a schimbat fusul orar...sau eu care am trecut de la rutina servici-acasa, la batut mile intregi per pedes prin oras...ma simt turist din nou la casa departe de casa.

To be continued...

Atentatele din Boston, Watertown Shut Down

Hai sa facem si ceva live bloging. M-am trezit in dimineata asta cu mesaje de la prieteni trimise la 5 sau 6AM in care eram intrebat daca sunt ok si mi se spunea sa nu ies din casa sub nici o forma! Buimac de somn deschid laptopul, vad un mail de la servici care imi spune acelasi lucru. Si alte cateva mesaje.

Imi amintesc ca noaptea am auzit ceva, si multe multe sirene de politie si masini trecand in viteza dar stiam ca am visat. Ei bine nu a fost un vis. O data cu dezvaluirea identitatii persoanelor ce au pus bombele la maratonul din Boston, a inceput nebnuia. Seara un politist a fost impuscat la MIT (2km de mine), am citit stirea sperand sa nu fie vreo conexiune si m-am dus la culcare. In timpul noptii cele 2 persoane s-au apropiat de Watertown si Newton unde stau eu, au mai impuscat un politist, au aruncat cu dispozitive explozive si au furat o masina sub amenintarea armelor.

In Watertown, gunfire and explosions cut through the night air. Police warned that spectators were in danger. At Arsenal Court and Arsenal Street in Watertown, an officer bellowed: “Ya gotta get outta here. There’s an active shooter here with an active explosive. Go!” 

Then in the distance they heard gunshots, about 15, he said, within 10 seconds. “I kind of ran downstairs and came outside,” he said. “They were coming from the Arsenal Street area up Bigelow Avenue. There were about 10 cop cars, they took a left on Mount Auburn Street heading toward Galen Street.” 

Toate astea s-au petrecut la o distanta mica de casa unde stau eu, si probabil coincid cu momentul in care am auzit masinile de politie in miez de noapte.


Incepand cu ora 6AM s-a primit urmatorul avertisment:

WATERTOWN — A massive manhunt is underway this morning in Boston and several surrounding communities for one of the suspects in the Boston Marathon terror bombing attacks. A second suspect has died in a confrontation with police, while one police officer has been killed and another wounded.
The search has led to the sudden shutdown of the MBTA’s entire network of commuter rail, bus, and subway services.
State authorities asked people who live in Watertown, Waltham, Newton, Belmont, Cambridge, and Allston-Brighton to stay home and requested businesses in those cities and towns to stay closed.

Orasul la ora asta 8:30 este complet inchis, nu e nimeni pe strazi si de data asta le dau dreptate celor de la PRO Tv, domneste o liniste apasatoare :). Nu e chiar asa dramatic dar deja nu mai e placut, s-a mutat totul din Boston in vecinatatea mea.

No vehicle traffic is allowed in Watertown. A no-fly zone is in place over the city. 

8:23 a.m. ET: All taxi service has been suspended in Boston, police say.
8:19 a.m. ET: Dzhokhar Tsarnaev, 19, the suspect whom authorities continue to search for, is believed to have assault rifles and an assortment of other weapons, including bombs, law enforcement authorities tell ABC News.  Police are concerned  he might try to take hostages  and is prepared to die in a confrontation with authorities.

8:03 a.m. ET: Police tell residents of Boston and surrounding suburbs to “shelter in place,”  placing a major city essentially on lockdown.
8:00 a.m. ET: Gov. Deval Patrick tells residents of Boston and surrounding towns not to open door for anyone other than a uniformed police officer, as manhunt continues.

UPDATE 2

Am iesit sa imi cumpar o paine sau un sandvis, din pacate totul, dar absolut totul este inchis. Nu vezi pe nimeni pe strada, e sinistru, ca un oras fantoma. Am vazut 2 elicoptere care survolau si masini de politie fara insemne. Sirene in departare, si in rest liniste. 

UPDATE 3

In jurul orei 8PM l-au gasit pe suspect intr-o casa la vreo 800m de locatia unde a inceput totul, si la aproximativ 2km de mine. L-au incercuit vreo 100 de politisti, au adus si un elicopter cu scanner termic pentru a vedea daca intradevar se ascunde in barca unde l-a descoperit intamplator un nene ce locuia acolo. Acel nene s-a dus afara in curte dupa ce a fost ridicata interdictia, a vazut sange langa barca lui si a sunat politia. Acum e vazut ca un erou pe buna dreptate, pentru ca ceea ce nu a reusit sa faca FBI-ul a reusit el. A urmat o ora de tatonari, elicopterul, un robotel care s-a dus sa investigheze, o armata de oameni care statea si astepta, si pana la urma l-au prins viu (nu ma asteptam).

Asa se incheie un alt episod in aventura mea Americana in care am avut de toate, de la furtuni de zapada, uragane si acum atentate teroriste. Politistii sunt eroi, locuitorii Bostonului sunt eroi, si retelele de socializare sunt impanzite de mesaje de bucurie si de felicitari pentru maretul oras de pe coasta de Est si probabil nu vor conteni in urmatoarele zile.  Eu unul ma bucur ca s-a terminat cu bine, se putea sa nu fie deloc. Ca sa citez "With Capture of Second Bomber, Week of Terror Comes to End"
http://newton.patch.com/articles/marathon-bombers-captured-killed-in-watertown?ncid=newsltuspatc00000003
Am infrant!

Atentatele din Boston...

Mi-am zis ca nu voi scrie despre asta pentru ca oricum presa va acoperi pe larg acest subiect ca deobicei. Eram la birou in Newton cand s-a intamplat, vorbeam cu project managerul despre un proiect in sala de sedinte, cand ea s-a albit la fata, si-a intors laptopul spre mine si mi-a aratat o imagine cu explozia din Copley Square. Cei mai multi din Boston au primit liber de Patriots Day (sarbatoare oficiala in Massachusetts), ca sa asiste la unul din cele mai vechi maratoane din USA care reuneste peste 25 000 de alergatori. Boston-ul alearga si de cand sunt eu aici i vad pe toti facand sport (sa mai zica cineva ca Americanii sunt obezi, poate in alte zone nu aici).

Am zis initial ca sigur a fost ceva accidental, o scapare de gaze poate. Peste 15 minute s-a confirmat ca au fost 2 explozii si era tot mai clar ca nu a fost nimic intamplator. Am pus mana pe telefon am sunat o prietena care stiam ca e la maraton sa confirm ca e ok, si apoi mi-am continuat ziua la lucru. Ceea ce s-a intamplat e foarte trist, si anormal, oameni si-au pierdut viata si multi au fost raniti. Dar ce am citit a 2-a zi in presa din Romania m-a lasat fara cuvinte desi poate era de asteptat.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/video-trimisul-special-al-stirilor-protv-in-boston-remus-achim-domneste-o-atmosfera-de-panica.html?utm_source=stirileprotv.ro&utm_medium=email&utm_campaign=Newsletter+StirileProtv+12all+ORANGE04%2F16%2F2013+15%3A07&utm_content=ighdaniel%40yahoo.com

Trimisul special al PRO TV, relateaza la 2AM in toiul noptii ca pe strazi domneste o liniste apasatoare. Pai asta e popandau? Ca sa nu i zic altfel...ce ar vrea sa fie galagie si lumea sa zburde pe strazi? Suntem in mijlocul saptamanii, lumea lucreaza a 2-a zi, Boston nu e New York City! Apoi acelasi corespondent "special" ne zice ca armata e pe strazi, turistii sunt retinuti in hoteluri (el ce cauta pe strazi?), si zborurile sunt anulate. E idiot, asta ca sa fiu bland, armata nu e pe strazi ci doar acea zona a fost inchisa. Metro-ul nu a fost suspendat ci doar Green Line care are statie exact la Copley unde s-au produs exploziile a fost oprit pentru putin timp. Zborurile au fost reluate in aceeasi zi la 7PM, stiu asta pentru ca seful meu a plecat spre Europa, si o simpla cautare pe google iti va spune acelasi lucru. Stau si citesc uimit, cum poate presa din Romania sa dezinformeze si nu inteleg de ce nu poate prezenta evenimentele corect si obiectiv! Foamea dupa audienta e mare, pacat ca nu poate sa-i dea nimeni in judecata pentru dezinformare.

ProTV: Este noapte acum, dar care este atmosfera in Boston?
Remus Achim: "Domneste o atmosfera de panica si este o liniste apasatoare.

Daca te indepartezi cateva sute de metri de hotel, imediat esti oprit si perchezitionat, intrebat de unde esti, ce cauti, ce-i cu tine aici.. E o stare foarte foarte complicata."

Eu sincer cred ca jurnalismul e tare complicat pentru cei de la Pro. Si news flash pentru ei, aici e mereu politie pe strazi, Boston-ul e un oras sigur din cauza asta. Nici vorba de armata, elicoptere sau alte imagini din filmele la care s-a uitat corespondentul lor in trenul spre Boston.

Evenimentul Zilei relata ca cei doi alergatori romani au trecut prin momente de groaza cand de fapt ei terminasera cursa cu cateva ore inainte (la fel ca toti veteranii), si erau deja la hotel cand au avut loc exploziile. Daca ma pun sa rasfoiesc toata presa din Romania sunt convins ca voi gasi multe "bombe" si jurnalism facut pe genunchi.

Dimineata m-a abordat o domnisoara pe Facebook, de la o publicatie media din Transilvania, a aflat ca sunt in Boston si dorea o declaratie prin telefon cu privire la atmosfera de aici. Am refuzat politicos, era 8:30 AM si trebuia sa merg la lucru, plus ca nu sunt informat 100% si nu am fost prezent acolo. Acum imi pare rau ca nu am dat acea declaratie, poate macar o publicatie prelua ceva obiectiv de aici.

O prietena din Boston imi povestea azi cum una din amicele prietenilor ei a alergat la maraton si a fost acolo chiar in momentul exploziei. Apare in poze si filmata cu o patura pe ea cum e transportata spre o ambulanta. Speriata a refuzat categoric sa fie fotografiata si filmata, cu gandul ca acele imagini vor fi vazute de cei dragi si vor crea panica. Evident ca jurnalistii avizi au ignorat-o si au facut cat mai multe poze si apoi le-au vandut pe bani grei.

Un eveniment trist, care e devorat de media si transformat in senzational!

http://www.jaunted.com/story/2013/4/15/163151/461/travel/Boston+Marathon+Bombings+Cause+Deaths,+Subway+Suspension,+No-Fly+Zone

· 7pm: The ground-stop at Boston Airport has been lifted and both arrivals and departures have resumed as normal.
· 5pm: Cell phone service networks being shut down in downtown Boston to prevent remote device detonation [source] 
· 6:30pm: Travelers forced out of hotels in the 15-block area or those altering plans to remain in Boston and without housing should check out this Google document of Bostonians offering free rooms.
· 4:30pm: Service on Boston's "T" subway line is suspended in areas near Copley Square as New York City increases police presence in own subway system, and in key tourist areas. [source]

Rezident in Massachusetts

Am fost sa imi fac buletin de Massachusetts (ID de fapt). Ajung dimineata la 8:45 in la biroul de eliberari,

coada de vreo 50 de persoane, unii cu numere de inmatriculare (ca e si pe post de registru auto) altii ca si mine pentru a obtine un Mass ID. Deja ma gandeam ca ma apuca pranzul si nu mai ajung la birou in timp util. Intram inautru la ora 9 fix cand au deschis biroul si trecem cu totii pe la ghiseul cu relatii cu publicul (nu erai lasat altfel). Am luat un numar de ordine si am inceput sa completez foaia de aplicare (foaie care o puteam downloada de pe internet si completa de acasa, dar lenea e mare). Toata camera mi-a adus aminte de ambasada USA din Bucuresti. Ghisee de jur imprejur, o voce metalica care anunta numarul de bilet si ghiseul, si banci puse pe centru ca sa astepti. O sageata si monitoare iti aratau unde e ghiseul care tocmai a fost anuntat si numarul de ordine.

Mai multe informatii aici:
http://www.massrmv.com/

Totul a decurs relativ repede, in 30 de minute mi-am auzit numarul si m-am prezentat la ghiseu. Mi-au facut poza (aveau montate aparate foto mari la fiecare ghiseu), am dat actele, am platit 25$ cu cardul si peste nici o saptamana a sosit ID-ul prin posta. Mi s-a parut foarte civilizat ca nu a trebuit sa umblu in mai multe locuri, s-au facut copii dupa documentele mele chiar acolo, iar plata se face direct la ghiseul la care esti prezent (ai un cititor de carduri bancare, exact ca la supermarket). Destul de eficient zic eu, avand in vedere ca la 10:15 eram la birou deja. (fara masina, mergand cu autobuzul).

De ce imi trebuie ID de Massachusetts?! Il poti obtine si daca nu ai greencard, trebuie doar sa demonstrezi ca esti rezident (ai cel putin 2 facturi pe numele tau si o adresa de MA), si astfel oriunde mergi nu mai e nevoie de pasaport (in cele mai multe cazuri). Cum la americani daca intrii in orice local care serveste bauturi alcolice trebuie sa ai peste 21 de ani, un act de indentitate e absolut necesar. Daca mergi la doctor sau intr-o cladire care necesita identificarea ta, e din nou nevoie de actul asta. Pentru orice abonament sau card de reduceri la un magazin, te intreaba adresa si daca esti rezident, asadar o sa se dovedeasca util pe parcurs si pana la urma e un suvenir interesant al experientei mele in America. Totusi exista si un drawback la toata povestea. ID-ul acesta e specific statului in care ma aflu, deci nu va putea fi folosit ca act de identitate cel mai probabil daca merg in alt stat.

One year in US of A

30 Martie 2012, NYC

Acum un an la ora asta tarzie din noapte eram inca in New York City buimac de somn si pe alt fus orar, dupa un zbor de 14 ore via Kiev. Incercam sa gasesc alaturi de Claudiu locatia garii Penn pentru a lua un autobuz spre Boston, ne desparteau 4 ore de destinatia noastra finala. La capatul a aproape 24 de ore on the road incepea Experienta Americana, un loc unde luam totul de la zero. La inceput nu mi-am dat sanse sa prind vara aici si o data cu revenirea lui Claudiu inapoi in tara in Iulie, in mintea mea incoltea deja teama de a mai sta stiind ca acasa ma asteapta poate un viitor mai bun si mai sigur. Dar stii cum e cand alergi la un maraton si cand esti aproape sa te lasi pagubas, tragi de tine si cauti ultimul strop de energie interioara si mai alergi putin si inca putin si tot asa pana la finish. In septembrie mi-am spus ca daca am reusit sa rezist pana atunci as putea sa incerc sa o fac pana la Craciun, doar nu am nimic de pierdut. Ma stabilizasem cu situatia financiara oarecum, planuiam deja iesirea in Mexic si Florida, iar America nu mi se mai parea chiar asa ciudata. Am strans din dinti si lunile au trecut repede, s-a facut Decembrie....dar ma aflam din nou in fata situatiei de a numara zilele in preajma Craciunului cand realizezi ca esti departe de casa, de traditii, de familie si cei dragi.

Mi-am zis ca plec imediat dupa Sarbatori, dar...lucrurile s-au schimbat din nou de parca ceva sau cineva invizibil continua sa ma traga de maneca "mai stai, inca putin...". Si am mai stat, am investit putin in confortul personal, in lucruri de care m-am ferit sa bag bani pe pretextul ca oricum plec si nu are rost investitia. Am luat o saltea noua, am redecorat si mi-am facut viata ceva mai lina. A trecut si iarna si iata-ne full circle din nou pe 30 Martie, de data asta un an mai tarziu. A fost bine, a fost rau, nu stiu...dar pot sa zic ca a fost o experienta de viata.

Nu mai ma aflu in New York City, si nici macar in Brighton, acolo unde m-am cazat pentru prima noapte in USA, intr-o camaruta mai mica ca o camera de camin studentesc, plina de praf cu mobila invechita, intr-o casa guvernata de o koreanca care inca nu stiu daca era din nord sau sud. Intre timp am ajuns in Newton la granita cu Watertown si intre comunitatea italiana si cea armeana. O descriere perfecta a ceea ce inseamna USA, o amestecatura de popoare, imigranti, oameni veniti de peste tot in cautarea unui trai mai bun, a visului american. Eu nu stiu inca ce caut, cu atat mai putin daca voi gasi ceva, dar nu plec inca, nu ma dau batut, not just yet.

30 martie 2013 - Newton,MA

Am inceput blogul ca niste scrisori spre casa, spre Romania, si s-a transformat pas cu pas intr-un jurnal de calatorie in care am incercat sa prezint cu bune si cu rele experienta mea de aici din Boston. Ma mai asteapta 6 luni de America pana la incheierea programului meu, 6 luni in care voi incerca sa make the best of it atat cat ma mai tin balamalele vorba lu tata-meu. Ce va fi dupa aceea nu stiu, dar stiu ca nu regret alegerea facuta. Experienta Americana m-a schimbat si mi-a deschis noi orizonturi, m-a invatat cate ceva despre viata. Intre timp a luat si tatal meu viza ca tot vorbim de el, si nu oricum si pe 10 ani (runs in the family). Prin urmare daca nu merge eu acasa, vine casa la mine :). Intr-un an in care m-am luptat sa ma adaptez aici si sa dramuiesc bine putinii bani castigati, nu mi-am permis sa revin in Romania, si nicidecum nu imi imaginam ca va trece un an si mai ales ca in loc sa merg eu ma va vizita tata aici. Dar intr-un fel e bine asa, totul se intampla cu un motiv si exista o explicatie. Nu mai numar zilele ci numar saptamanile, m-am obisnuit sa imi spal hainele la laundromat, sa traiesc fara luxul de a avea o masina sau un televizor, si sa fac cumparaturi, gatit si alte cele traind intr-o tara unde nu am nici un prieten roman. Am invatat cu alte cuvinte sa ma descurc cu putin si sa traiesc mai simplu, si am mai invatat ca aici in America poti sa ajungi cineva, dar takes time, a lot of time and hard work. Ce am facut sa sarbatoresc un an aici? Nimic special, am cumparat niste zacusca (am gasit in sfarsit) si ceva Vegeta de la un magazin armean, am mancat pentru prima oara pizza armeana (ceva foarte interesant), si am facut o plimbare pe marginea unui lac prin Sommerville, oricum cu mult mai mult decat fac eu intr-o sambata obisnuita.

Dar cum am ajuns aici?! Relativ simplu, am cautat pe google (raspunsul la toate intrebarile), am aplicat pentru un internship pe program de viza J-1 in domeniul IT. Am sustinut un interviu si am urmat un proces de vreo 3 luni pentru obtinere de acte, mers la ambasada, viza si vreo 3000 de dolari cheltuiti. Dar o sa revin cu un post dedicat, pana atunci experienta mea Americana continua...(si daca va spun ca o fata m-a determinat sa aplic pentru programul in USA, o sa spuneti ca sunt nebun, dar a fost probabil unul din cele mai bune lucruri pe care mi le putea darui).

US Tax Refund

A sosit taras si grabit si momentul mult asteptat. Cu putin inainte sa implinesc un anisor in USA, voi beneficia de niste banuti in plus...bineveniti de altfel. Pe parcursul ultimului an, incepand din Aprilie 2012 cand am sosit in US, am platit constiincios luna de luna taxe la stat (Massachusetts tax) si taxe federale (Federal taxes), care merg la guvernul tarii. Acum it's pay back time, in cazul meu..dar se putea si invers

Pe parcursul ultimelor 12 luni am adunat cam $2143 in taxe federale si vreo $700 in taxe platite la stat. Daca nu as fi  fost pe viza de tip J1 (studii/training), as mai fii platit si taxe sociale plus asigurare de sanatate. Nivelul de taxare este undeva la 17-18% (taxele federale + cele de stat). La fiecare inceput de an, angajatorul iti va oferi pana cel tarziu in luna Februarie un formular W-2 (Wage and Tax statement), care iti prezinta situatia financiara pe anul precedent (ce income ai avut si cate taxe ai platit). In continuare treaba ta e sa gasesti fie un contabil fie o firma care se ocupa de returnarea taxelor. E un proces obligatoriu care trebuie sa il faci la fiecare inceput de an, si e posibil sa primesti bani inapoi sau sa trebuiasca sa platesti mai multe taxe (totul depinde de nivelul de salarizare pe care il ai si daca da sau nu cu virgula in final).

De exemplu daca esti un burlac ca mine, si nu ai persoane in intretinere te vei ghida dupa urmatoarele (care se refera doar la taxele federale, cele mai semnificative ca valoare).

• 10% on taxable income from $0 to $8,700, plus
• 15% on taxable income over $8,700 to $35,350, plus
• 25% on taxable income over $35,350 to $85,650, plus
• 28% on taxable income over $85,650 to $178,650, plus
• 33% on taxable income over $178,650 to $388,350, plus
• 35% on taxable income over $388,350. 

Deci daca ai un venit de $15000 sa zicem pe an, atunci ceea ce e pana la $8700 se taxeaza cu 10%, iar ceea ce e peste cu 15%.

Formular W-2

Variantele ieftine ar fi fost sa merg la HR Block sau Turbo Tax (online), si plateam undeva la 50-100$ ca sa mi se faca taxele (sau sa le fac eu in varianta online). Din pacate fiind pe viza J1 trebuie sa completez un alt tip de formular, 1040NR (US non resident), deci atentie! Daca sunteti in cazul acesta trebuie neaparat sa mergeti pe varianta unui contabil autorizat care va va costa de la $100 (eu am platit $195 pentru ca traiesc intr-un stat cu fiscalitate ridicata). Deasemenea in cazul acestui formular, taxele nu se trimit in format electronic ci in plic, deci perioada de returnare se cam dubleaza.

Daca se trimit in format electronic dureaza intre 2-3 saptamani procesarea taxelor. In schimb daca se trimit prin posta cum am facut eu, pentru cele de stat (care sunt locale) dureaza 2-3 saptamani, si aproximativ 5-6 saptamani pentru cele federale.

Acum treaba contabilului este sa gaseasca impreuna cu voi, deduceri.
http://en.wikipedia.org/wiki/Itemized_deduction

1. Taxele de stat

Aici nu se primesc prea multi bani, se pot deduce banii cheltuiti pe transportul in comun (tine de statul in care esti), si alte cateva chestii (chirie de ex), dar procentajul de return este undeva la 10% cel mult din taxele platite, nesemnificativ dar sunt niste bani.

2. Taxele federale

Deducerile aplicate la venitul total pe care il ai, vor scadea suma care este taxabila. Se incepe cu cele standard, care sa aveti in vedere ca sunt diferite pentru cei care completeaza formularul 1040NR, si se situeaza undeva la 50% ca valoare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Standard_deduction

Guvernul federal iti aplica o anumita suma care e scutita de taxe, $3800 in cazul meu pe viza J1, si mai mare in cazul unui rezident.
Daca luam exemplul concret cu o suma fictiva. Sa zicem ca eu am facut  $15720 pe 2012 ceea ce nu e departe de adevar. Deci $15720 - $3800 = $11920  taxabili.

Conform tax brackets $8700 sunt taxati cu 10%, deci va trebui sa platesc $870 taxe federale, si $11920 - $8700 = $3220 vor fi taxati cu 15%, deci alti $483.

Rezulta ca taxele mele federale vor fi $870 + $483 = $1353

Eu am platit total $2143 in federal taxes => statul federal trebuie sa imi returneze in acest moment $790 in taxe federale.

Apoi se aplica deduceri itemizate (Itemized deductions).

• Daca ai dat bani in scopuri caritabile (trebuie sa ai chitante care deobicei se obtin usor, si in alb si le poti completa tu cu cat doresti, dar sa fie de bun simt pt ca altfel vine IRS/fiscul si te verifica). Daca nu ai dat bani in scopuri caritabile mai mult de $500, nu ai nevoie de chitanta. Poti sa ai rate, cheltuieli cu scoala, copii in intretinere si lista continua si e foarte lunga. 

• In cazul meu cu viza J1, am pus cheltuieli de relocare. Deci costurile pentru initierea programului si biletul de avion aici (in jur de $3000) total. Acestea au fost deduse din venitul taxabil, (moving expenses), atentie trebuie sa fie cheltuieli in interes de servici.
• Am mai pus si Job search related expenses (adica cheltuieli pentru gasirea unui job pe teritoriu american in cazul meu)
• Taxa platita contabilului (pe anul precedent, nu e cazul meu) poate fi considerata ca o deducere, bani platiti la dentist sau cheltuieli medicale nerambursate de asigurare. 
• Deasemenea poti deduce cheltuieli pentru transportul la servici daca folosesti masina personala, cheltuieli cu telefonul (daca e in interes de servici), ipoteci, imprumuturi, si alte chestii.

Toate aceste deduceri se scad din venitul taxabil ramas  $11920, si se reiau pasii precedenti cu procentajele.

Refundul de la stat (Massachusetts)

Ceea ce ramane este venitul care va fi taxat in functie de acel bracket (in cazul de fata 10% pentru ca am scazut sub $8700). Si astfel aflii cat trebuia sa fii platit taxe federale pe anul precedent. Daca ai platit mai mult pe parcursul anului, atunci formula e simpla, taxe federale platite - taxe federale care ar fii trebuit sa le platesti dupa aceste calcule = Refund-ul care il vei primi.

In cazul meu grosul a fost asigurat de moving expenses in interes de servici, in rest nu s-au putut aplica prea multe deduceri, si astfel rata de refund a fost undeva la putin peste 60% din taxele platite pe anul precedent, ceea ce e rezonabil.

Sper ca va ajuta informatiile acestea in special pe cei care veniti cu Work and Travel (costurile pentru program pot si trebuie sa fie deduse din banii platiti de voi pentru taxe).

Downtown

Cum se vede Bostonul dintr-un zgarienor

Am evitat sa scriu in jurnalul de "calatorie" si despre chestiuni ce tin de servici si cu ce ma ocup eu aici ca sa castig un ban cinstit. Le-am considerat prea personale la un moment dat, iar situatia sumbra de la inceput nu mi-a dat prea multe perspective de a scrie povesti frumoase. Situatia s-a incalzit treptat si s-a transformat intr-o primavara usoara dar in care iarna isi mai arata uneori coltii, oricum mai e mult pana departe. Unul din aceste momente primavaratice din cariera mea Americana a fost sedinta de acum o saptamana din Downtown Boston.

Pe scurt acum 2 luni si ceva m-am scuturat de statutul de intern developer si am preluat atributii de technical lead. Adica omul bun la toate care are grija ca programatorii sa isi faca treaba si structureaza un proces prin care clientii sa isi primeasca la timp proiectele (ca orice roman inventiv si priceput). Unul din aceste proiecte s-a finalizat de curand, si am fost invitat alaturi de Project Manager la sediul companiei pentru a face o prezentare dupa lansare si a tine un mic training de predare a proiectului.

Aceste meetinguri sunt probabil highlightul meseriei mele. Momentul in care vezi multumirea de chipurile oamenilor si stii ca toate acele secvente de frustrare din timpul productiei dispar si se estompeaza. Asa ca mi-am schimbat hainele comode de developer, m-am echipat intr-un costum si cravata (noroc ca le-am luat din Romania) si dis de dimineata revizitam centrul Bostonului, districtul financiar. Costum e mult zis, pentru ca am combinat-o pe stilul american cu o pereche de jeansi negrii. Pentru prima oara aveam sa intru intr-unul din zgarienorii cu care facusem poze acum un an cand am sosit in State. La intrare o receptie, actele la control si scopul + durata vizitei. Am scos buimac permisul de conducere din Romania (care spre norocul meu e scris si in Engleza, un lucru bun facut de Politia Romana). Negrul masiv de la receptie l-a privit, s-a uitat la mine incercand sa ma recunoasca in poza facuta la 18 ani, si apoi s-a straduit sa imi pronunte numele de familie corect in timp ce suna la biroul unde eram asteptati ca sa confirme vizita. Cateva minute mai tarziu ne aflam in lift spre etajul 27. O calatorie care a durat cam 3-4 secunde, si odata ajuns sus m-am trezit cu urechile infundate. Din nou o receptie si geamuri mari de sticla...o domnisoara ne preia si ne duce in sala de sedinte unde imi instalez laptopul. Sali de sedinte care le-am vazut doar in filme si unde visam intr-o buna zi sa ajung. Discutiile si trainingul au durat pana in preajma pranzului cand am luat binemeritata pauza de masa. Meniul fusese stabilit cu o zi inainte si fusesem intrebat ce prefer, eu alegand un fel cel putin interesant, pastrama romaneasca (ironia sortii era in meniu).

Sa fii intr-un zgarienor, mancand "rumanian pastrami" intr-o sala de sedinte cu vedere spre downtown boston e nepretuit. Dupa terminarea sedintei am trecut prin cateva birouri si am putut sa am o vedere mai buna. Unul din managerii firmei uitandu-se pe geam si vazand bucuria din ochii mei, a remarcat ca deobicei cand are o decizie importanta de luat se uita si el pe geam la oamenii care se vedeau ca furnicile. Il ajuta sa se relaxeze, dar ca drumul pana la un astfel de birou e lung si imi doreste ca intr-o buna zi sa am si eu unul la fel. Cum necum tot la mancare am ajuns...ce sa-i faci, unul din hobbyurile mele (noroc ca nu se depune). O sa revin cu detalii mai multe pe viitor despre ce muncesc pe aici, cum am ajuns sa am contractul asta, si care sunt pasii de urmat. Sunt sigur ca sunt destui interesati la o alternativa la work and travel.